Dacă România nu poate apăsa pur și simplu pe „delete” pentru desființarea așa-numitei Secții Speciale, cum poate repara restul stricăciunilor din Justiție?
Această întrebare apare în mod recurent la întâlnirile pe care le au experții europeni cu cei români. Raportul Comisiei Europene privind statul de drept demonstrează că România nu mai are entuziasm, voință și resurse să reia lupta anticorupție, să refacă legislația deformată în perioada PSD măcar în punctele sale critice și să conceapă o strategie pentru a face justiția independentă, iar schimbările să devină ireversibile.
Statul de drept înseamnă un stat bazat pe justiție și dreptate, pe Constituție, pe separarea puterilor în stat, totul pentru prezervarea drepturilor și libertăților individuale.
România, la fel ca majoritatea statelor din Estul Europei, nu înțelege încă importanța acestui concept: nu vrea neapărat să aibă o presă puternică și liberă, nu vrea să le dea drepturi egale nici celor din comunitatea LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transexuali) și adesea legile existente nu sunt aplicate nici în favoarea altor minorități, cum sunt spre exemplu romii sau maghiarii.
În plus, Justiția, cea care la sfârșitul zilei poate apăra bunurile statului de toți profitorii bine situați sau care poate apăra libertățile fiecăruia dintre noi, atunci când sunt puse sub semnul întrebării, a rămas bucătăreasa de serviciu, cea care pregătește meniurile la comandă și dacă e cumva nemulțumită și folosește o rețetă netradițională, poate fi oricând pedepsită.
Secția de Investigare a Infracțiunilor din Justiție (SIIJ) a fost înființată acum trei ani, în iulie 2018, în perioada în care fostul lider PSD, Liviu Dragnea, încerca să-i subordoneze pe magistrați politicului. Această Secție continuă să-i investigheze pe procurorii și judecătorii obraznici, pe cei care preferă normele europene celor autohtone, respectând astfel legislația UE.
În Raportul Comisiei Europene privind statul de drept se precizează cu oarecare stupoare că „Secția Specială este încă operațională” și că „există îngrijorări serioase cu privire la funcționarea ei”.
Nimeni la Bruxelles nu înțelege ce-i împiedică pe parlamentarii români să pună lucrurile la punct, mai ales că, în afară de UDMR, toate celelalte partide, care atunci erau în opoziție în urmă cu doi-trei ani, plus președintele Klaus Iohannis au defilat sub drapelul desființării acestei secții.
Concluzia ar fi că nu există voință politică și că în ciuda zbaterilor, oarecum timide, ale ministrului de resort, ceilalți din arcul guvernamental nu vor să facă reforme în Justiție și să o transforme într-un sistem intangibil, independent, transparent, echilibrat.
Toți cei care se află acum la putere, minus maghiarii, și-au făcut campanie electorală agresivă pe tema salvării Justiției. Între timp, forțele așa-zis reformiste au majoritatea în Parlament, Klaus Iohannis stă confortabil la Cotroceni, dar reformele întârzie și UDMR e transformat în țap ispășitor.
Nu au existat, totuși, negocieri serioase în interiorul Coaliției prin care maghiarilor să li se ofere, spre exemplu, ceva ce ar fi în programul cu care ei au acceptat să vină la guvernare, în schimbul trecerii rapide a pachetului pro-Justiție. Liberalii se arată mulțumiți să aibă acest pretext, pe care probabil îl va folosi și președintele la nevoie.
Klaus Iohannis pare preocupat mai degrabă să-și asigure un viitor politic după 2024 în țară sau în afară, decât de ce se întâmplă în bucătăria lui. Nu știe, oare, din istoria recentă, că trebuie să continue să-și dovedească abilitatea de lider democratic, dacă vrea să meargă mai departe?
Nu înțelege că nu se poate spăla pe mâini de tot ceea ce se întâmplă în legătură cu statul de drept, chiar dacă pe el personal nu-l privește prea mult? Sau dacă, într-adevăr, vrea să ducă mai departe reformele pentru statul de drept, de ce nu face nimic?
A avut numeroase ocazii să vorbească despre problemele nerezolvate ale Justiției, așa cum o făcea când era în campanie electorală și critica PSD, de ce oare nu a făcut-o?
Nici măcar atunci când Curtea de Justiție a UE a argumentat necesitatea desființării SIIJ și a explicat de ce România trebuie să pună în aplicare soluțiile oferite de Bruxelles în Rapoartele anuale privind Justiția (Mecanismul de Cooperare și Verificare), Klaus Iohannis nu a spus nimic.
Liberalii nu s-au grăbit nici cu desființarea acestei Secții, nici cu celelalte reparații necesare în Legile Justiției, nici măcar cu felul în care ar trebui numiți procurorii șefi.
Raportul actual privind Statul de Drept critică, de altfel, din nou faptul că președintele a numit doi dintre cei trei procurori șefi, deși Consiliul Superior al Magistraturii i-a trimis o „opinie negativă” în privința lor.
Dacă șeful statului și partidul din care provine ar vrea să pună pe masă o agenda reformistă, o strategie pentru un stat de drept în România până la alegerile următoare, ar trebui doar să citească atent recentul Raport al Comisiei Europene, fiindcă de acolo și-ar putea extrage cel puțin 5 priorități, cărora să le adauge termene: 1) anticorupția să fie „o prioritate cheie”; 2) desființarea SIIJ, modificarea codurilor penale, refacerea legilor justiției; desființarea imunității parlamentare pentru cazurile de corupție; 3) schimbarea sistemului de pensionare în Justiție și Interne, pentru a echilibra deficitul de personal; 4) schimbarea Legii de funcționare a radioului și televiziunii publice în așa fel încât să devină repere de echilibru și profesionalism pe o piață mediatică tot mai dificilă, plină de dezinformări și la îndemâna mogulilor mai mici sau mai mari.
Ar fi un început necesar pentru igienizarea spațiului media, înainte de a găsi soluții care să-i oblige pe toți patronii implicați în această industrie să-și scoată la iveală investițiile; 5) adoptarea parteneriatului civil atât pentru cuplurile heterosexuale, cât și pentru gay.
Raportul nu face precizări în acest sens, dar această absență din spațiul legislativ afectează drepturi fundamentale ale individului.
Articolul a fost publicat mai întâi în DW
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
