Cred că cel mai mare pericol care ne paște este să revenim fix de unde am plecat. La aceeași coaliție PSD-PNL-UDMR, la aceleași figuri triste în guvern și în prim plan.
Un oftat de ușurare străbate țara, toată lumea își face cruce și scuipă în sân mulțumită că CCR ne-a scăpat de omul rușilor, de zănatecul care îndruga bazaconii conspiraționiste și dacopate cu aer de Mesia pensionar. Ne-a trecutul glonțul pe lângă urechi, este sloganul zilei. Doar pe lângă o ureche însă, pentru că pe lângă cealaltă ne-a mai trecut un glonț, cel inscripționat cu „lipsă de democrație”, cu „precedent periculos”. Iar acest glonț va fi mai greu de extras din oasele slăbite ale nației.
Nu cred că avem de ce să ne bucurăm prea mult, nu înainte de a judeca și întoarce pe toate fețele subteranele acestei povești. De a încerca să înțelegem cum s-a ajuns în această situație imposibilă, care sunt vinovățiile și interesele unora și alte altora.
Decizia de anulare a alegerilor prezidențiale e discutabilă și este hârtia de turnesol pentru eșecul instituțiilor statului, pentru lor reaua-credință, ca să nu spun colaboraționism. Al lor și al liderilor politici ai momentului, Ciolacu și Iohannis.
Filmul horror la care am participat cu toții în ultimele două săptămâni, încă în derulare, ridică întrebări la care statul, așa eșuat cum e, trebuie să răspundă. Iar dacă nu vrea, trebuie obligat.
1. Dacă lucrurile erau așa de grave, de ce n-a desecretizat CSAT documentele din primul moment, adică din 28 noiembrie, și nu le-a trimis Curții Constituționale, singura în măsură să nu valideze primul tur de scrutin?
2. De ce fost nevoie de o cerere a societății civile pentru ca documentele să fie declasificate? Dacă nu exista acțiunea ONG-urilor nu se mai făcea declasificarea?
3. Premierul Ciolacu și președintele Iohannis știau ce conțin documente primite de la serviciile secrete, dar niciunul nu a avut tăria să ia decizii imediat după ședința CSAT. Păi, dacă România e atacată hibrid de Rusia, care încearcă să-și impună candidatul și să vicieze alegerile, nu era normal ca ei să iasă public să spună cât de gravă e situația? Mai rău, Ciolacu, mare om de sat, a ezitat o săptămână întreagă să-și anunțe susținerea pentru Elena Lasconi, a făcut-o doar după desecretizare, ca și cum nu ar fi știut ce era în acele documente și nu pricepea că Lasconi era singura alternativă.
4. Poliția și procuratura au intrat în acțiune ca în filmele de serie C, spărgând uși, arestând și arătându-și mușchi brusc bombați să vadă țara cât sunt ele de eficiente și competente. Foarte bine, dar de ce atât de târizu, până acum ce-au păzit, de ce nu au aplicat legea? Informații despre Potra și gașca lui de mercenari existau de mult, informații despre adunările legionare de la Țâncăbești existau și ele de ani de zile, dar nici un organ al statului nu a mișcat vreun deget. Incompetență sau colaboraționism.
5. Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS) a acordat în această vară Cloud-ul guvernamental unei firme înființate de colaboratori ai lui Sebastian Ghiță (Metaminds, contract în valoare de 427 de milioane de lei) . Practic, accesul la bazele de date ale tuturor instituțiilor din România întra pe mâna rușilor, căci acest Sebastian Ghiță, fugit în Serbia, este un suveranist sadea, în 2016 a înființat partidul de extremă dreapta ”Partidul România Unită”, iar în prezent este un susținător tenace al lui Călin Georgescu, la promovarea căruia s-a aliniat și RTV, postul său de televiziune. Licitația a fost anulată de justiție în 4 decembrie. Cum e posibil așa ceva și cine răspunde? Îmi e greu să cred că Iohannis și Ciolacu au aflat din presă despre astfel de lucruri care echivalează cu un atentat la siguranța națională.
6. Consiliul Național al Audiovizualului a dormit și el până acum în ce privește propaganda făcută de Realitatea Tv lui Călin Georgescu și ideilor lui anti-democratice și pro-rusești. Postul de televiziune la care evoluează Anca Alexandrescu, fosta pesedistă migrată la suveraniști, s-a transformat într-o goarnă a tuturor bazaconiilor cu pretenții lansate de Georgescu. De ce nu a luat CNA măsuri din timp, aplicând sistematic amenzile maxime prevăzute de lege?
Acestea sunt doar câteva din marile probleme care arată eșecul pe linie al unor instituții ale statului și în urma cărora ar trebui urgent să cadă capete, începând cu șefi din serviciile secrete și terminând cu miniștrii cu responsabilități directe.
Continuarea în Revista22
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
