Avem tabloul plin de detalii al unui mecanism de corupție de partid, cu elemente transpartinice care prezintă modul aproape natural, sistemic, în care funcționează marea corupție în România.
Cel mai interesant lucru care poate fi observat în stenogramele DNA publicate de G4Media privind corupția din Ministerul Transporturilor nu este că un așa-zis om de afaceri îl numește pe ministrul Drulă „câine”, nici că același ministru ar fi cooperat cu DNA (foarte bine a făcut), ci amețitorul turbion al corupției sistemice în care sunt prinși protagoniștii.
Avem, așadar, de-a face cu un pretins om de afaceri care, potrivit datelor oficiale, este un prost afacerist, pentru că firma sa are pierderi de cinci ori mai mari decât cifra de afaceri, dar este, se pare, un foarte bun traficant de influență pe culoarele puterii, indiferent de coloritul acesteia. Omul vorbește cu consilierii din minister, se plânge de cheltuielile pe care le-a avut cu foștii miniștri ai transporturilor și de actualul ministru pe care l-ar vrea schimbat din funcție. Cere imperativ consilierului cu care negociază din greu comisioane ca nu cumva să se facă ministru și îl consolează pe mult-încercatul director Manole al Agenției Naționale pentru Salvarea Vieților Omenești pe Mare (ANSVOM) că va avea grijă de el. Și are.
Prin intervenții „la ăla mare” reușește să blocheze un control al Curții de Conturi la ANSVOM în chestiunea a două nave achiziționate la suprapreț în 2017 de la firma Suszi. La mijloc intră și „unul mare” de la Curtea de Conturi Constanța, dar „ăla mare” de tot e un consilier de la București care a fost șeful ANAF și una dintre slugile lui Dragnea din afacerea Teldrum.
Traficantul nostru merge la consilierul amintit, unde începe să negocieze la sânge. El propune comision (și când spunem „comision” spunem, de fapt, mită) din profit, consilierul – care este un om de afaceri despre care nu se știe exact ce caută în Ministerul Transporturilor – vrea să calculeze din valoarea totală a contractului nu 3% sau 5%, ci 10%, că așa-i tradiția strămoșească. Omul nostru se supără, că la nave „nu-i ca la drumuri, unde zici că faci strat de 10 cm, dar îl faci de 8 și‑ai furat” banii. În sfârșit, detalii. În acest context se aduce în discuție numele unui anumit domn Tivilichi, despre care ni se sugerează că ar avea procent fix. Domnul Tivilichi a fost administrator al Porturilor Maritime și acum a fost transferat la Administrația Portuară a Dunării de Jos, probabil pentru a aplica același procent.
Ca atmosferă generală, cei doi conlocutori îl urăsc pe Drulă și speră ca acesta să fie demis sau să demisioneze. Domnul consilier din Ministerul Transporturilor are un ton deosebit de disprețuitor la adresa ministrului, pentru care se presupune că lucrează. Se trafichează și funcții pentru că cei doi au pus ochii și pe Direcția Navală din minister, unde director este încă Gabriela Murgeanu, soția fostului viceprimar, secretar de stat la Udrea și consilier al lui Traian Băsescu, Răzvan Murgeanu (PDL), condamnat la închisoare cu suspendare pentru… trafic de influență.
În sfârșit, domnul consilier îl consiliază pe un secretar de stat care nici el n-are nicio treabă cu transporturile, ci este fostul șef de cabinet al fostului președinte al Consiliului Județean Ilfov, nimeni altul decât Marian Petrache, actual vicepreședinte PNL, pentru că toată afacerea are loc între peneliști, cu contribuția unor pesediști de nădejde.
Intră în scenă doi grei, un senator de Galați, George Stângă, un băiat tânăr, de perspectivă, care este abia la al doilea mandat și a ajuns deja președintele PNL Galați în ciuda stenogramelor, celălalt, un USL-ist cu afaceri prin Călărași, ajuns președinte al Consiliului Județean Prahova. Cei doi nu se mai încurcă în meandrele sistemului și intervin direct la ministrul Drulă, cerându-i să-l mai țină pe Manole și pe încă unul măcar patru luni, până se finalizează tranzacția prin care ANSVOM urma să cumpere patru nave care se presupune că ar fi construite, dar de fapt sunt cumpărate, prin diverși intermediari de la o firmă estoniană.
Intervenția s-ar fi făcut la solicitarea șefului PNL Constanța, care acum neagă totul cu indignare. După toate definițiile, acesta este un exemplu-școală de trafic de influență, dar DNA nu i-a pus sub acuzare, ci și-a fixat tirul asupra lui Manole de la ANSVOM, asupra patronului Suszy, firma care trebuia să furnizeze și aceste patru nave, și asupra patronilor altor câtorva firme care funcționau ca intermediari și/sau spălători de bani.
Ion Macovei, traficantul de influență a cărui afacere pare să fie în realitate traficul și intermedierea de șpăgi, mai are o conversație interesantă, cu fostul general SIE Dumitru Ciobanu. Miza este o licitație pentru un sector de drum între Ploiești și Buzău, unde Macovei ar vrea să împingă drept câștigători niște turci, dar se încurcă de „câinele” Drulă (în acest context apare celebra insultă), despre care spune că trebuie rezolvat cumva, că nu se mai poate așa. Ceea ce este interesant aici nu este ceea ce reprezintă, probabil, a „n”-a tentativă de corupție din partea lui Macovei, ci includerea lui Ciobanu în proiect. Pentru că în toate afacerile de acest gen există întotdeauna un Ciobanu, fost SIE, fost SRI, chiar fost Securitate, care supraveghează de undeva, de sus, întreaga poveste.
Avem aici, în aceste stenograme, tabloul plin de detalii al unui mecanism de corupție de partid, cu elemente transpartinice care prezintă modul aproape natural, sistemic, în care funcționează marea corupție în România. Și care explică în bună măsură de ce politicienii nu vor să renunțe la principalul lor scut și armă împotriva DNA, infama secție specială.
Citește articolul integral în Revista 22
