Ucraina și Rusia – diferențe culturale și o istorie comună

Data:

spot_img

Istoria se rostogolește în timp și ne învață că relațiile de putere sunt date de o paradigmă complet nouă (cum argumenta și Foucault), iar adevăratul task politic este acela de a înțelege de ce a critica instituții într-o manieră neutră și independentă este cheia contracarării violențelor provocate de acestea.

Din păcate tot aceste instituții sunt cele care folosesc mascat argumente legate de independență și neutralitate pentru a provoca conflicte iar demascarea acestui fenomen este singura modalitate de a le învinge.

Citește și: Diferențe culturale între Ucraina și Rusia și cât de importantă este limba ucraineană în conflict

După Maidanul din 1990, Ucraina a obligat guvernul pro rus să renunțe la represiuni și să accepte o rupere de Moscova.

Abia în 1991 Ucraina a început să devină un stat independent, pentru că, să spunem, independent total e prea mult, mai ales pentru toată istoria recentă a acestei țări.

Să trăiești, prin mai multe generații, cu un conflict constant de-a lungul istoriei în care există o adevărată luptă pentru indentitate pe mai multe fronturi e o cursă lungă a unei culturi de rezistență (pe care o avem și noi dintr-un context istoric anterior similar) și care naște eroi dar și tragedii cu ai săi monștri recenți.

Citește și: Diferențe culturale între Ucraina și Rusia și cât de importantă este limba ucraineană în conflict (I)

Kiev sau Kyiv?

Argumentul lingvistic nu e suficient de puternic să ne convingă de o influență de la est la vest deși schimbările și aici, au fost mereu vizible.

În 1994, în România postdecembristă cu o identitate ciuruită, dar cu o dorință activă de schimbare, deși eram între mineriade și lupte de stradă cu furtune de aragaz pornite de propriul guvern, am avut ceva timp să ne gândim și la limbă și să trecem de la ”Δ la ””.

Furgonetele care treceau pe la noi prin oraș pe care scria ”pîine” cu acel albastru șters, s-au perimat și și-au pierdut și din simbolul vremii apuse ieșind într-un final din vocabular. Ce altă dovadă de nevoie de schimbare mai mare trebuia?

Cu toate astea atunci cu siguranță nu le-am observat pentru că eram preocupați de spaima unui posibil război civil.  

De ce am făcut atunci acea trecere dacă nu din dorința de a ne rupe de Est? Această mică istorie intimă a memoriei noastre traumatizate pare dintr-un trecut îndepărtat. Este oare?

Dacă întreb azi dacă ar trebui să ne gândim să trecem și de la rusescul Kiev (care e în română dar în Ucraina e în rusă), la Kyiv care e adevăratul nume ucrainean al orașului seamănă cu a scrie Vienna cu doi ”n” ca să fie în austriacă sau nu? Poate fi o exagerare?

Cum asta poate fi un statement, e o discuție complicată din punct de vedere istoric, dar destul de simplă din punct de vedere cultural: Kiev pronunțat așa în  limba română e cu influență rusă sau e doar Kiev în limba română și atât?

Kievenii spun Kyiv în ceea ce tot mai recent a devenit un brand într-un context global violent. Oricum, revenind la lingvistică și intrând puțin și în istorie, împărțirea limbii în categoriile clasice de est, vest, sud slavic este și ea una politică!

Termenul de „multipolar world order” a fost folosit de retorica lui Putin începând din 2007, la Munich, la Conferința de Securitate Internațională.

Opinia publică a interpretat intransigent: Putin dorește crearea unui sistem în care puterile vestice să aibă o influență mai mică lăsând loc și altor puteri mari să se desfășoare.

Pe atunci neocolonialismul sau colonialismul în sine nu părea să supere atât de tare Kremlinul, mai ales că Rusia era și este încă un imperiu care a înglobat nenumărate culturi și țări pe care le-a absorbit dându-le cadou o cetățenie, o limbă comună și două pașapoarte: unul pentru uz intern (nu ai posibilitatea în Rusia să te plimbi liber prin țară, deși ești cetățean al ei) și unul pentru uz privilegiat extern.

Citește editorialul integral pe Stiridindiaspora.ro


Urmăriți PressHUB și pe Google News!

(FOTO: Parlamentul European)

spot_imgspot_img
PressHUB
PressHUB
Cea mai răspândită rețea de presă din România!
2 COMENTARII
  1. Lăsând la o parte numele anglicizat al paginii (deh, ne-am dat dreaq iar „hub”, o adorată expresie din „newspeak”-ul Orwellian, la modă).
    Autoarea articolului pare să creadă că există chiar o limbă austriacă (!?!?) în care numele capitalei ar fi Vienna (ceea ce e valabil în italiană sau în engleză) și nu Wien (originalul).
    O altă mică remarcă: România împreună cu vecinii ei inclusiv Rusia și Ucraina ESTE estul Europei. Că atare ea nu are cum să se desprindă de el decât în urma unui cataclism geologic.
    Dacă vreți să aveți cititori că lumea, e timpul să primeniți un pic personalul cu oameni care au depășit de mult nivelul de cunoștințe din clasa l primară.

    • Sunteți superb în argumentație. Face mișto de numele publicației, dar semnați Robert E. Lee. Sunteți tare!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Distribuie articolul

spot_img

Știri de astăzi

Mai multe articole similare
Related

Primăria Timişoara începe să cumpere clădiri strategice, prin exercitarea dreptului de preempţiune

Primarul Timişoarei, Dominic Fritz, a declarat, miercuri, că municipalitatea...

Procuror suspendat din funcție de CSM

Secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior...

Primele dispozitive acustice pentru nevăzători, instalate de CTP Iași în stațiile de tramvai și autobuz

Primele dispozitive acustice pentru persoanele cu deficiențe de vedere...

Marcel Ciolacu spune despre Geoană că nu poate fi considerat un candidat de dreapta

Marcel Ciolacu a criticat propunerea ca Mircea Geoană să...