Strategia partidului creat de Cosette Chichirău este îndrăzneață. Fosta deputată USR afirmă că lansarea noii sale formațiuni presupune lansarea de „idei care să stârnească discuții și controverse în societatea românească”
Cosette Chichirău (46 de ani) a fost aleasă de două ori pe listele USR la Camera Deputaților. O bună parte din cei șapte ani petrecuți în USR au fost caracterizați prin dizidență la conducerea de la București.
În 2019, a intrat în conflict cu Dan Barna, pe care l-a acuzat de practici nedemocratice. A concurat fără succes împotriva lui la funcția de președinte al partidului. Deși era în mod evident pe lista neagră a conducerii, a rămas în partid de-a lungul întregii aventuri cu PLUS-ul lui Cioloș.
A părăsit în cele din urmă incinta, anunțând ulterior că va forma un partid nou axat pe dezvoltarea economică a României.
Economia este de altfel specialitatea deputatului de Iași. Ca o grămadă de alți useriști, Chichirău are la activ mulți ani petrecuți la studii și la muncă în străinătate. A trăit 16 ani în Statele Unite, obținând un MBA și un doctorat în finanțe de la University of Massachusetts Amherst și lucrând pentru mari corporații americane (MassMutual, State Street). Îi găsiți întregul CV și activitatea parlamentară aici.
În 2020, a candidat la Primăria Iașului. A ieșit pe locul doi cu 30% din voturi, după fostul și actualul primar, Mihai Chirica. Intenționează să candideze și în 2024 pentru aceeași funcție.
Disclosure: O cunosc pe Cosette personal din 2002, de când am ajuns și eu la University of Massachusetts Amherst în calitate de masterand. Suntem prieteni de atunci.
Cele mai importante declarații:
„Facem recrutări de oameni noi, în special din zonele de business, de succes și academici“.
„Eu nu pot să-mi propun să reprezint ruralul îndepărtat, pentru că nu am forța asta momentan“.
„Eu am ambiția să cresc ceva foarte repede, să intru chiar în alegerile europarlamentare și să bag un partid în Parlament“.
„Partidul este unul liberal-social clasic, cum ar fi Democrații din State sau partidul lui Macron din Franța“.
„Ne propunem, ca partid, un minim de 40% femei pe locuri eligibile, dacă nu chiar jumi-juma“.
„Susținem dreptul la avort și la contracepție și vrem să introducem legislație care amendează destul de grav refuzul de a oferi aceste servicii“.
„Avem o propunere de eliminare efectivă a ajutoarelor și de introducere a noi criterii“.
„Cam așa aș sumariza eu strategia de lansare a noului partid: idei care să stârnească discuții și controverse în societatea românească“.
Răzvan Sibii: Spune-mi, te rog, câte ceva despre noul tău partid.
Cosette Chichirău: (…) Întâi mergem prin teritoriu și apoi vom lansa o conducere națională. Undeva în primăvară vom avea imaginea tuturor personajelor și personalităților care vor veni în noul partid. Va fi o combinație de ex-useriști, că de acolo venim, și oameni noi, care n-au mai făcut politică niciodată.
Dincolo de toată apatia asta, există un mini-curent de oameni care își dau seama că poate totuși trebuiau să se implice. Adică, în momentul când ceva care îți dădea o speranță începe să scârție, te simți și tu vinovat puțin că nu i-ai ajutat.
Am avut conversații cu oameni care nu s-au implicat în anii ăștia și totuși ar dori să se implice acum cu noul partid. Deci, practic n-am epuizat rezervorul de oameni care ar putea să se implice în politica românească.
Ai vreun nume greu deja lângă tine?
Sunt nume de foști parlamentari USR. În 2020, niște parlamentari foarte vizibili ai USR-ului n-au mai intrat în mandatul al doilea și a fost o pierdere foarte mare pentru partid și pentru țară, pentru că ei aveau o voce. Deci clar, pentru numele mai mari, asta este zona de recrutare.
Apoi, ce vreau să aduc nou este recrutări în zona de business.
Oamenii de afaceri au afacerile lor, nu intră în politică, au o situație financiară mult superioară și au alte obiective în viață.
Însă sunt persoane care, de exemplu, au vândut afaceri de succes și au o situație materială foarte bună, au experiență de management, de a crește ceva de la o persoană, două persoane la sute, poate mii de angajați, ceea ce pentru un partid este foarte valoros.
Te bazezi pe un om care a fost CEO la o organizație care a crescut, pentru că și noi, ca partid, începem cu ceva mic și vrem să ajungem ceva mare și organizat. Deci recrutez în zona asta de business.
[Recrutez] și academici. Mulți se feresc, evident, să facă politică, dar totuși sunt necesari, pentru că avem nevoie de reforme profunde în statul român. Sunt academici care ar veni alături de noi.
Doar că USR n-a făcut niciodată headhunting. Cine a venit a venit, și cine a fost prea isteț a fost dat afară. Acum, în noul partid, facem headhunting, facem recrutări de oameni noi, în special din zonele astea de business, de succes și academici.
Apropo de zonele astea, când ai spus că partidul va impune condiția ca omul să fie realizat profesional înainte de a candida, ți-ai atras critici destul de dure de elitism. Ai mai clarificat de-atunci (ai zis că nu e neapărat să fie un om de afaceri care să fi făcut mulți bani, ci poate fi și, de exemplu, un profesor care și-a dedicat viața copiilor).
Și USR-ul s-a confruntat cu acuzațiile astea de elitism. Cum vei deschide filiale în comune, dacă te duci doar după niște categorii destul de limitate ca dimensiune, gen academici și oameni de afaceri?
Eu am făcut afirmația asta referindu-mă la cele mai înalte candidaturi, adică parlamentari, miniștri. Membru poate să fie oricine care este de acord cu principiile partidului. Mi se pare că punem prea puțin accent pe responsabilitatea pe care o are un deputat, un senator sau un ministru.
De exemplu, eu am fost șapte ani în Comisia de Buget. În Comisia de Buget vorbim de multe miliarde și dăm legi pentru asta. Și eu mă gândesc așa: „Ok, cui vreau să dau eu responsabilitatea de miliarde de lei?“
Tu ai acum un miliard de euro — ai făcut un business și l-ai vândut, și vrei să-ți angajezi un om care să îți gestioneze miliardul tău.
Cum îl alegi? Îl alegi așa, oricum, de pe stradă? Personal, tu simți că ai foarte mult de pierdut, nu? E o responsabilitate foarte mare pentru că resursele sunt uriașe.
Și atunci de ce pentru banul public noi nu am aplica aceleași criterii de responsabilitate?
Un ministru, de exemplu, la Transporturi sau la Dezvoltare, are în portofoliu zeci, poate sute de miliarde de lei. Când eu caut pe cineva care să le gestioneze, criteriile sunt foarte înalte. Eu cred că problema uriașă a statului român este proasta gestiune a banului public.
De asta avem și atâta evaziune în România, pentru că românul simte că plătește taxe nu ca să i se facă un spital, ci plătește taxe ca să fie furat.
Și atunci zice: „De ce să plătesc eu taxe ca să fure nu știu care baron local? Mai bine nu plătesc, pentru că oricum nu se face nimic cu banul public“.
Și vreau să mă întorc puțin la întrebarea despre comune. Noi suntem foarte realiști cu noul partid — poate mult mai realiști decât a fost USR. Noi nu vom avea 50% procent în alegeri. Vom avea, Doamne ajută, între 5 și 10%, dacă facem pragul.
Obiectivele noastre sunt proporționale cu acei 5 – 10%. Adică noi reprezentăm un public eminamente urban.
Eu nu pot să-mi propun să reprezint ruralul îndepărtat pentru că nu am forța asta momentan.
Eu pot să-mi propun asta peste două sau trei mandate — să am un mesaj super incluziv pentru ultimul om din ultima comună.
Eu cred că multe comune trebuie desființate. Adică avem 3.200 de UAT-uri acum în România. Este o problemă esențială faptul că nu s-a făcut o reformă administrativă și că noi depindem politic de cum votează niște oameni în niște mii de comune.
Eu n-am nicio ipocrizie sau naivitate despre publicul pe care îl reprezint. Noi vom reprezenta un public urban, un public care își dorește modernizarea, care susține drepturi și libertăți și care vrea să privească spre Vest și nu spre trecutul mai degrabă comunist.
Exact de lucrurile astea îmi spunea și Tudor Benga când l-am intervievat: drepturi și libertăți, reforma administrației publice, antreprenoriat, etc. Vă uniți eforturile? Și dacă nu, e vorba aici iarăși de blestemul ăla al USR-ului când ai oameni care ideologic sunt pe aceeași pagină, dar personal nu sunt?
Eu sper să ajungem la o coalizare a tuturor forțelor [reformiste]. Cred că eu și cu Tudor Benga suntem foarte asemănători. Ideologic, suntem foarte aliniați. Bine, și eu și Tudor am petrecut mulți ani în Statele Unite. Cred că influența aia se și vede, a unei persoane care a trăit în Vest mult timp.
Citește și: Deputatul Tudor Benga (fost USR): „E important să existe construcții de la zero”
Sunt mici diferențe. Eu sper că o să ajungem în același partid sau într-o formă de alianță. Din punctul meu de vedere, nu este nicio chestiune de orgoliu. Impresia mea este că Tudor a plecat mai mic și mai focalizat pe alegerile locale. Adică construiește încet, om cu om.
Pe când eu am ambiția să cresc ceva foarte repede, să intru chiar în alegerile europarlamentare și să bag un partid în Parlament. Asta nu înseamnă că nu ne vom putea înțelege.
Discut cu Tudor în fiecare săptămână. Suntem mai nou colegi de bancă, pentru că suntem neafiliați amândoi. Fiind colegi de bancă, clar că avem discuții despre partidul lui și partidul meu, apropo de partidulețe. [Râde]
În plus, Tudor are, după cum știi, un focus pe drepturi și libertăți. Cred că la mine și la echipa din jurul meu va fi mai mult un focus economic, adică mai puțin nișat.
Percepția mea este că Tudor are un mesaj oarecum nișat, pe când noi avem un mesaj economic mult mai larg, un mesaj economic care ar putea să prindă chiar și în rural, chiar dacă nu recrutăm de acolo.
Care va fi atunci ideologia partidului? USR se definește acum ca fiind de „centru-dreapta“. La moment dat, cineva spunea pe Facebook că tu ești „USR peak commies“, adică culmea comuniștilor useriști. Care va fi doctrina politică a partidului, mai ales în chestiuni sociale, gen gay rights? Pentru că vrei, nu vrei, războaiele culturale au ajuns deja de mult în România, de la dârele de avion până la avort, și nu se vor opri prea curând.
Partidul este unul liberal-social clasic, cum ar fi Democrații din State sau partidul lui Macron din Franța. Vestul civilizat în zilele noastre aplică măsuri liberal-sociale. Asta este vederea mea despre civilizație.
Ce înseamnă liberalismul social? Practic, cum zic olandezii, „libertate pentru toți, dar nimeni nu e lăsat în urmă“. Adică ai o economie de piață, capitalism, competiție, dar ai și o plasă socială. Nu lași pe nimeni să fie sub un anumit prag al sărăciei (cum definești asta e o altă discuție). Asta mi se pare poziția decentă a epocii noastre.
În plus, avem un accent pe mediu și pe incluzivitate. Ca să mă refer strict la ce m-ai întrebat referitor la gay rights și la alte războaie culturale: noi ne concentrăm foarte mult pe a fi incluziv cu femeile.
Pentru că nu sunt o minoritate, ci o majoritate. Ne propunem, ca partid, un minim de 40% femei pe locuri eligibile, dacă nu chiar jumi-juma. Vom susține și legislație în sensul ăsta, însă vrem să fim un exemplu.
Susținem dreptul la avort și la contracepție și vrem să introducem legislație care amendează destul de grav refuzul de a oferi aceste servicii. Deci nu ne ferim absolut deloc de avort și contracepție.
Acum, pe partea de gay rights. Din ce am vorbit cu diverse ONG-uri, înțeleg că peste tot s-a făcut evoluția în trepte. Mai întâi parteneriatul civil. De fapt de asta se teme și Biserica. Că am vorbit și cu ei, și am zis „Ok, hai să facem parteneriatul civil și după aia mai vedem“. Și au zis “Da, da, așa a început în toate țările… “
Au dreptate…
Da. Eu nu m-am gândit așa, dar au dreptate. Le-am înțeles punctul de vedere, de ce opun rezistență la o chestie intermediară — pentru că ei consideră că [în momentul acela] au pierdut deja bătălia.
Deci, noi susținem parteneriatul civil.
Acuma, în funcție de ce colegi se vor ralia efortului, vedem dacă îl limităm momentan —adică dacă îl suținem fără adopții, fără căsătorie în sensul clasic. Dar în orice caz, susținem parteneriatul civil fără nicio rezervă.
Când vorbești de accentul pe mediu și pe drepturi civile, îmi amintești de interviul pe care l-am făcut cu Nicu Ștefănuță…
De ce nu ne unim și cu el? Eu cred că undeva în februarie – martie, vom discuta cu toții. Pentru Nicu Ștefănuță, asta este identitatea lui centrală. Adică el se nișează. Momentan, eu nu cred că poți face pragul cu un partid verde, ecologist.
Și când îl mai faci și ecologist-progresist te-ai nenorocit. Pentru că românii, chiar și ăștia foarte educați, tind să fie mai degrabă conservatori.
Uite, eu mă uit și în Iași și în București, unde sunt mulți oameni care merg la biserică, mulți oameni care respectă tradițiile creștine și culturale ale românilor. Și atunci este foarte, foarte greu să ai succes cu un partid nișat.
M-am gândit și eu la nișa asta, că are sens, dar dacă vrei să faci pragul în 2024, mi se pare că trebuie să vii cu un mesaj mult mai general.
Și eu am poate avantajul față de ceilalți colegi că am studii economice avansate și cumva asta mă pune în poziția de a face un partid liberal care să aibă un mesaj economic puternic și care să ajungă la cât mai mulți români, fără nișe.
Adică un partid ne-nișat, ne-axat ideologic pe un colțișor din electorat. Pentru că electoratul ăsta reformator e un sfert din populație, să zicem, și când începi să feliezi bucățele din 25%, nu prea mai rămâi cu mare lucru.
Proiectul meu este mai degrabă unul general, care își propune să facă investiții foarte mari în zona asta de business, să încurajeze investițiile private, să educe românii cu privire la economie. Că e important să produci — dacă nu produci, nu ai.
Ca să redistribui oricât de puțin, trebuie să produci. Și atunci avem un mesaj economic puternic care ar fi de dreapta.
Însă avem și idei de redistribuire, nu doar către persoanele vulnerabile, ci și către tinerii care pleacă în masă și practic rezultatul este că suntem un partid de centru — apropo de haterii din USR care zic că eu sunt comunistă. Facem un partid de centru.
Macron, de exemplu, este un exemplu bun. Macron nu poate fi acuzat că e stângist după ce a crescut vârsta de pensionare și și-a ridicat toată țara în cap.
Și are măsuri clare de încurajare a antreprenoriatului. Pe de altă parte, nu poate fi acuzat că-i de dreapta pură, pentru că Franța are totuși cele mai puternice programe sociale din lume. Și acolo văd eu echilibrul și pentru România, care încă nu este o țară foarte bogată, o țară dezvoltată industrial.
În acel echilibru văd eu secretul succesului unui partid curat, care să nu se axeze doar pe războaie din astea culturale, dar să se axeze pe situația economică.
Pentru că, știi foarte bine, toți oamenii sunt preocupați de plata facturilor, energie, prețul alimentelor, unde ne ducem copilul la școală și dacă atunci când ne îmbolnăvim supraviețuim spitalului. Astea sunt problemele esențiale.
De ce ai plecat din USR și de ce ai plecat așa de târziu din USR?
[Râde] Am plecat din USR că nu mai vedeam viitorul acolo — adică despre ce mai este partidul ăsta. M-am întrebat cu ce mă voi ocupa eu în 2024, care e super-an electoral. Și pur și simplu nu m-am văzut susținând acest partid, pe care l-am simțit în derivă, în confuzie, fără un proiect clar, fără o asumare.
E e o muncă enormă într-un an electoral, chiar dacă ai [doar un rând de alegeri], iar noi avem patru rânduri de alegeri. M-am întrebat în ce vreau să investesc anul acesta. Și răspunsul a fost că vreau să investesc în ceva nou. Nu mai vreau să investesc [în USR], pentru că mi se pare good money after bad money. Adică pur și simplu o pierdere.
De ce am plecat atât de târziu? Sincer, eu am sperat că Drulă va face niște reforme. Că în interiorul USR sunt necesare niște reforme despre cine intră, cine iese, cu ce se ocupă cultura organizațională. Si dacă se făceau reformele astea, poate că partidul se redresa.
Dar în USR, leadershipul crede că ei nu cresc din cauze externe, adică nu-și asumă nimic intern.
„Ăsta e contextul astăzi, condițiile… Nu e vina noastră. Ăștia sunt alegătorii, nu putem face nimic.“
Ori eu cred că există o vină a organizației și a leadershipului care nu este asumată. Eu am tot sperat. Sunt acolo de șapte ani, aveam și motive emoționale să rămân până în ultimul moment posibil. Dar ăsta a fost ultimul moment posibil. Pentru că nu mai era timp în alegeri. Adică dacă stăteam mai mult în USR ratam anul 2024 cu alt proiect, în afara partidului.
Presa a legat decizia ta de faptul că se părea că nu vei mai fi candidatul USR la Primăria Iașului.
Da, ăsta a fost un mini-factor. Pentru mine Primăria Iași e un obiectiv, dar nu e singurul obiectiv. Adică eu tot timpul am avut o viziune mai degrabă națională. Eu nu sunt un personaj eminamente local.
Cumva, m-am lansat pe scena națională, am un public național și tot timpul reformarea României a fost un obiectiv pentru mine.
Sigur că, fiind ieșeancă, am și un obiectiv local, dar pentru mine este foarte important să avem un partid în Parlament care este nou, care este curat și care susține obiectivele electoratului mai educat, mai urban, care își dorește o Românie vestică.
Ori pericolul ca USR să eșueze și să nu existe ceva care să-l înlocuiască mi s-a părut a fi foarte mare. Și n-am vrut să mai petrecem încă 20 de ani plângând că iar am eșuat, cum a fost în ’96, 2000, când a durat 20 de ani să apară încă ceva.
Cred, ca și Benga de altfel, că trebuie să intrăm într-o cultură din asta antreprenorială, în care să încercăm permanent alte chestii, alte chestii.
Contextul e bun, contextul e prost — nu contează. Tu încerci, încerci, încerci, încerci tot timpul, nu mai stai încă patru ani, încă 10 ani, încă 20 de ani. Trebuie încercat tot timpul.
Și pentru mine asta cu Primăria Iași a fost doar un semnal despre cum gândește leadershipul USR. Că nu vedeau lucrurile mai în ansamblu, ci [își făceau] niște calcule destul de meschine din punctul meu de vedere. Și atunci am zis că e clar că n-am cu cine să discut. Nu-s discuții raționale. Sunt pur și simplu răfuieli personale, eliminări, ceea ce pe mine nu mă interesează.
Și atunci faptul că am avut motivația asta la nivel național m-a ajutat să plec și să caut să bag alt partid în Parlament.
Și dacă mă întrebi, cred că e mai important să avem un partid nou în Parlament decât să câștig eu Primăria Iași.
Pentru că dacă eu câștig Primăria Iași și atât, și nu am un partid național, sunt un alt mohican singur în deșert, care se chinuie într-un colț de România.
Ceea ce e foarte admirabil, ca la Nicușor Dan și ca la ceilalți sărmani care se chinuie prin țara asta la primării. Dar asta te izolează, pentru că tu în continuare funcționezi într-o mare de mii de primari care fac în continuare ce făceau pe vremuri. Adică nu poți să schimbi sistemic o țară.
Și atunci mai degrabă îți asumi pragmatic niște obiective naționale. Nu știu, să reformezi ceva în educație sau ceva în digitalizare, în birocrație — obiective proporționale cu 5 – 10% — decât să te duci într-un colț singur să te chinui. Dacă aveam un focus pe Primăria Iași, poate că rămâneam în USR.
Continuarea interviului făcut de Răzvan Sibii cu Cosette Chichirău, aici.
Răzvan Sibii deține un doctorat și un master în Comunicare la University of Massachusetts Amherst, precum și un B.A. în Jurnalism la Universitatea Americană din Bulgaria. Interesele sale academice, pedagogice și jurnalistice se concentrează pe probleme de limbă, construcția identității, imigrație și încarcerare.
A lucrat ca reporter în presa scrisă, în Arad și Timișoara. În prezent predă Jurnalistica la University of Massachusetts Amherst.
Scrie editoriale lunare despre problema imigrației în Statele Unite pentru un ziar local din vestul statului Massachusetts, Daily Hampshire Gazette.
A colaborat din America cu mai multe publicații românești (Adevărul, Foreign Policy, Inclusiv.ro, Libertatea).
Din ianuarie 2024, a devenit colaborator al PRESShub.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Doar un singur lucru: mă tem.