Studenţi la 55 de ani. În „România Educată”, situată la coada clasamentului la testele Pisa, cu cifre mari de abandon şcolar şi cu sporadice veşti despre concursuri internaţionale câştigate de doi – trei olimpici români sau despre o mică facţiune de „decarişti” care ne fac să uităm pentru câteva zile de miile de elevi şi studenţi care nu reuşesc să-şi finalizeze studiile, există o categorie aparte de studenţi: candidaţii admişi la studii de licenţă sau de masterat care au vârste de peste 50 de ani şi care învaţă cu o plăcere molipsitoare.
Iaşul, unul dintre cele mai importante centre universitare din România, nu duce lipsă de astfel de studenţi. Care sunt motivaţiile lor şi cum este să fii student după 50 de ani?
„Vreau să le las copiilor o altă imagine despre mine decât cea de om trântit şi în depresie”
Până în vara acestui an, Valentina Juravle (56 ani), se descria ca o casnică deprimată, fără niciun scop şi fără nicio bucurie. A încercat să-şi susţină familia muncind în Italia, la fel ca mii de femei din România. Avea grijă de nişte bătrâni, în timp ce acasă, cei trei copii rămăseseră în grija soţului.
„Copiii erau mici, nu am nimerit un loc bun de muncă, mă trezeam şi o căutam pe Sia în pat, nu înţelegeam de ce nu e cu mine”, îşi aminteşte Valentina – Vali, cum o numesc apropiaţii.
Sia (Anastasia), mezina familiei, avea 2 ani atunci când Vali şi-a început munca în Italia. Sebastian, mijlociul, avea 7 ani, iar Sabina, prima născută, avea 9 ani. Dorul de copii a împins-o pe Vali într-o depresie din care părea că nu mai are scăpare.
Patru ani mai târziu, în 2007, soţul ei şi-a găsit de muncă în Belgia, aşa că întreaga familie s-a mutat acolo. „În Belgia a fost nasol” – spune franc Vali – „Seba (Sebastian), care nu a vrut sa plece din România, suferea. Sufeream şi eu, şi s-au tot adunat lucrurile, până am căzut într-o depresie lungă, de peste zece ani.
Sunt anii mei pierduţi. Eu am încercat cândva să dau la Istoria Artei, în Bruxelles, dar m-am îmbolnăvit, am căzut în depresie, am devenit o casnică de aia care nu mai ieşea nicăieri, nu mai socializa, nu mai făcea nimic, şi am renunţat la idee”.
Studenţi la 55 de ani: poveşti de viaţă care pot motiva pe oricine
Anul trecut, după divorţ, s-a reîntors în România. Întâi la Rădăuţi, oraşul natal, iar din acest an la Iaşi, oraşul în care a visat întotdeauna să locuiască şi care a ajutat-o să renască.
„În 2022 m-am întors la Rădăuţi, aici mai veneam la verişoara mea, Oana, dar întotdeauna mi-a plăcut Iaşul şi ziceam că aş vrea să locuiesc aici, e atât de boem şi atât de frumos. Verişoara mea are o prietenă care totdeauna a spus că vede în mine ceva creativ.
Prietena aceea a dat anul trecut la Arte, tot la ceramică, si a intrat. Anul ăsta tot ea mi-a pus lutul în mână şi aproape a ţipat la mine: «Fă ceva!». Mi-am dat seama că îmi place la nebunie să modelez”.
Aşa că s-a mutat în Iaşi şi a decis să dea admiterea la Universitatea de Arte, la specializarea Arte murale – ceramică şi să devină pentru prima oară studentă. Asta pentru că avea o veche pasiune: să creeze obiecte de artă din sfoară înnodată.
Continuarea, în Ziarul de Iași
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
O mica si insignifianta intrebare : „din ce te intretii in facultate, din ce traiesti?” La 55 ani este firesc sa iti sprijini copiii …
Buna intrebarea !
La 55 ani,ai copii mari care se pot intretine si singuri…
Întrbare mai stupidă nu cred că putea fi pusă !
Mihaela… când ajungi la 40 de ani deja ești mai chibzuit cu banii, ai cam tot ce îți trebuie și ca să te întreții doar pe tine e de ajuns un part-time (exista site uri unde poți lucra ca menajera, baby-sitter cu ora). Dacă are deja nepoți înseamnă că, copiii se pot întreține. Ce sprijin poate fi mama pt mine când eu am salariu mai mare decât pensia ei?! E timpul ca fiecare sa-si deschidă ochii și sa-si TRAIASCA PROPRIA VIATA! (p.s.nu sunt eu cea din articol).
Bună dimineața!Cred ca ar trebuie să luăm lectii de la alții.Copii la aceasta varsta trebuie sa fie independenți.Da,trebuiesc ajutați,dar și noi bunicii avem nevoie să trăim.Nu judeca sa nu fii judecat!🙏Doamne ajută!
La 55 de ani dacă copiii sunt crescuți bine, deja sunt independenți financiar și părinții pot face ceva și pentru ei.
Să ne focusăm pe succesul ei, și nu din ce se întreține. Astăzi nu mai este ca odinioară, poți câștiga bani dintr-o slujbă chiar dacă ești studentă cu frecvență la zi.
Felicitări pentru exemplul inspirațional!
„La 55 de ani e firesc sa-ti ajuti copiii”! Doar daca sunt incapabili sa munceasca , la varsta lor( ca au +/- 30 de ani, nu le este interzis sa munceasca, la varsta asta. Daca i-a educat bine, sunt pe picioarele lor, capabili sa se descurce. Poate acum avand si ea o motivatie puternica pentru binele ei, castiga si bani din arta pe care o produce. Dupa o viata chinuita merita sa traiasca si o viata in deplina sanatate psihica. Eu as prefera o mama fericita si creativa, uneia deprimate si imbatranite prematur. Pentru unii viata poate incepe, cubadevarat, mai tarziu. Si daca cei tineri nu vor sa mai invete, cineva trebuie s-o faca, nu?
Felicitari! Este un nou inceput,esti de admirat,menirea ta pe acest pamant este probabil să-i inspiri si pe altii prin ceea ce faci! Varsta este doar un numar. Nu renunta,oricâte piedici vei avea!
Bravo! Felocitari unei femei care este un exemplu pentru multe dintre noi! Ii doresc sa aiba parte de o viata frumoasa, a ei, de acum inainte!
Felicitari si mult succes !!
Fiti binecuvantata cu pace si liniste sufleteasca♥️
Felicitari pentru curajul de a incepe ceva nou! Sa nu va pierdeti niciodata curiozitatea si dorinta de a invata si de a evolua. Nu bagati in seama comentariile rautacioase. Sunt oameni frustrati si complexati. Dvs mergeti inainte! Mult succes in continuare!