Că statul este cel mai prost administrator, e deja un truism. Numeroase monumente așteaptă ca edilii orașelor să se miște, să caute finanțări, să aplice pentru fonduri europene, să facă ceva pentru a le salva. Câte un proiect reușit apare ca o izbândă epocală și este folosit mai cu seamă ca argument electoral. Recuperarea unor proprietăți de către persoane fizice nu a condus, decât prin excepție, la însănătoșirea patrimoniului: trebuie bani mulți să scoți din paragină frumoasele case boierești, palatele Secession, conacele sau parcurile în stil englezesc distruse. În Transilvania s-a exersat o soluție rară, recuperarea unor reședințe aristocratice sau a unor conace cu finanțarea unor ONG-uri.
Casa familiei Mühle, florari renumiți ai Imperiului Habsburgic, zace în paragină. În 2010, imobilul a ajuns în posesia lui Ionel Stancu, membru al clanului Cârpaci, romi îmbogățiți după Revoluție, proprietarii a nu mai puțin de 144 de proprietăți în Timișoara, și a fost distrus sub pretextul restaurării, apoi lăsat să cadă. În iarna lui 2013, timișorenii au ieșit în stradă cerând salvarea monumentului. În urma presiunii publice, Primăria a dat în judecată proprietarul și a cerut aducerea clădirii la stadiul inițial. Procesul a fost câștigat de instituție, iar pe 6 mai 2017 a expirat termenul fixat de instanță pentru refacerea vilei, dar proprietarii nu au făcut nimic. Primăria ia în considerare soluția de a face ea lucrările, apoi să recupereze banii de la proprietari, însă procedura durează și nu se știe dacă imobilul va supraviețui și acestei ierni.