Dacă un premier care candidează la funcţia de preşedinte al PNL, ce autoritate şi ce legitimitate mai are să exercite funcţia respectivă în condiţiile în care partidul nu-l mai sprijină?
Eu nu spun, ca susţinătorii contracandidatului meu, că PNL a pierdut alegerile şi de aia trebuia să plec eu acasă şi să-mi dau demisia. PNL este adevărat că nu a ieşit pe primul loc la alegerile parlamentare, dar a ajuns principalul partid de guvernământ, am avut capacitatea să formăm o majoritate guvernamentală, parlamentară şi am învestit un guvern care este condus de un premier din partea PNL.
Cred că premierul Cîțu va câștiga și președinția PNL. Este părerea mea, a unuia care îl susține. Este o competiție internă a PNL care n-are legătură nici cu punerea în pericol a guvernării țării, pentru că țara merge mai departe.
Problema e că PNL,în frunte cu Orban, Cîțu și liderii de organizații care îi susțin, nu înțeleg că își sapă singuri groapa. În loc să ofere o bună guvernare, reformele promise, decență și un alt stil de politică, servesc spectacolul jalnic al luptei pentru propriile interese meschine, de moment, care nu au nicio treabă cu motivul pentru care au ajuns la putere. PSD, firește, jubilează.
Nu e clar dacă atunci când a vorbit despre ”cei din exteriorul PNL”, Orban s-a referit și la șeful SRI, Eduard Hellvig. Are mai puțină importanță. Cert este că acuzația subînțeleasă nu are în vedere doar DNA. În logica liderului PNL, procurorii n-ar fi acționat de capul lor dacă n-ar fi avut verde de la Cotroceni.
Nu m-am aşteptat ca Florin Cîţu să candideze la preşedinţia PNL. Toate discuţiile pe care le-am avut cu el nu puteau să mă conducă la această concluzie.
Este absolut revoltător ce se întâmplă acolo. Acolo sunt epurări de tip stalinist. Au fost suspendaţi din funcţie aproape 20 de membri ai PNL, membri importanţi, membri care au participat la toate campaniile, membri care au contribuit la toate rezultatele bune care au fost obţinute la nivelul judeţului Timiş.
Fiecare dintre dumneavoastră aveţi în mâini soarta partidului. Sigur că unii au o strategie prin care aduc preşedinţi de filiale în susţinerea candidaturii lor.
Campania în vederea scrutinelor local sau legislativ durează o lună. Cea din PNL a fost proiectată să dureze patru. Publicul este, de aceea, perfect îndreptățit să se întrebe de ce acordă peneliștii mai mult timp și alocă ei mai multe resurse pentru a-și convinge colegii decât alegătorii.
Partidele liberale din spațiul Uniunii Europene în ultimii 20-30 de ani au alunecat din ce în ce mai mult spre stânga. Acum aproape toate sunt în grupul RENEW. Și partidele românești au urmat această tendință. Fostul PD, transformat ulterior în PDL a aderat la PPE încă din 2006, iar PNL-ul istoric în mai 2014 a trecut din grupul ALDE în cel al PPE.