Candidatura lui Florin Cîțu a fost pusă, miercuri, sub semnul întrebării, dat fiind că statutul partidului prevede o vechime de minimum cinci ani vechime la funcția de președinte PNL.
Florin Cîţu nu este orice membru al PNL, este prim-ministrul care a fost susţinut de PNL, orice face Florin Cîţu, bun sau rău, face bine PNL sau face rău PNL.
E adevărat că România nu debordează de politicieni ireproșabili moral. Or, tocmai de aceea, ar fi fost important un premier și un lider PNL de o factură mai puțin criticabilă, apt să lanseze un credibil semnal reformist, de tip occidental.
După 1990, nu toți premierii au fost și liderii partidelor de guvernământ.Cei care au cumulat aceste două poziții sunt (în ordine cronologică): Adrian Năstase, Călin Popescu-Tăriceanu, Emil Boc, Victor Ponta, Viorica Dăncilă și Ludovic Orban.
Eu nu spun, ca susţinătorii contracandidatului meu, că PNL a pierdut alegerile şi de aia trebuia să plec eu acasă şi să-mi dau demisia. PNL este adevărat că nu a ieşit pe primul loc la alegerile parlamentare, dar a ajuns principalul partid de guvernământ, am avut capacitatea să formăm o majoritate guvernamentală, parlamentară şi am învestit un guvern care este condus de un premier din partea PNL.
Concursul a fost organizat în urma unei dispoziţii date de preşedintele CJ Bihor, Ilie Bolojan, şi "jurizat" de o comisie a cărei componenţă nu a fost făcută deocamdată publică.
Cred că premierul Cîțu va câștiga și președinția PNL. Este părerea mea, a unuia care îl susține. Este o competiție internă a PNL care n-are legătură nici cu punerea în pericol a guvernării țării, pentru că țara merge mai departe.
Dacă ar fi vremuri mai bune, fără pandemie, deficit excesiv și creștere galopantă a prețurilor, am putea să spargem semințe și să ne bucurăm ca la un meci extrem de disputat. Premierul ar trebui să ne explice cine este de vină pentru creșterea prețurilor, socialiștii, fostul premier sau actualul guvern.
Problema e că PNL,în frunte cu Orban, Cîțu și liderii de organizații care îi susțin, nu înțeleg că își sapă singuri groapa. În loc să ofere o bună guvernare, reformele promise, decență și un alt stil de politică, servesc spectacolul jalnic al luptei pentru propriile interese meschine, de moment, care nu au nicio treabă cu motivul pentru care au ajuns la putere. PSD, firește, jubilează.
Guvernul a reușit însă includerea Roșiei Montane în patrimoniul UNESCO salvând astfel zăcămintele de aur cu munți cu tot din mâinile unor aventurieri economici – dar cu prețul unor despăgubiri de miliarde de euro. Cazul Roșia Montană e tipic pentru modul în care se mimează o investiție străină, cu angajări și comisioane grase în scopul unui contract prevăzut cu despăgubiri uriașe.