Pentru 450 de oameni sărmani, Cantina de Ajutor Social Galați este principala sursă zilnică de hrană. Bătrâni rămaşi fără nici un sprijin, persoane ce...
La Galați, primul bloc reabilitat cu fonduri europene se prezintă, la nici trei ani de la finalizarea lucrărilor, jalnic. Din cele 20 de apartamente...
Focșaniul zilelor noastre încă mai păstrează amintiri arhitecturale din ceea ce a fost, în secolul XX, cartierul armenesc, supraviețuind demolărilor câteva imobile, biserici, dar...
Conacul mareșalului Constantin Prezan de la Schinetea, județul Vaslui, aflat în stare avansată de degradare înainte de a fi retrocedat, a început să prindă...
Lucrările de consolidare și restaurare ale Cazinoului Constanța nu au început nici până acum deși banii necesari, circa 10 milioane de euro, au fost alocați de Guvern încă din 2015. Motivul? Licitația organizată de Compania Națională de Investiții pentru desemnarea constructorului a fost contestată în mai multe rânduri, iar această poveste de natură birocratică este departe de a se încheia.
„Vorba poetului Mircea Dinescu: arăta ca o domniţă creştină violată de turci”, spune gălăţeanul Marcel Capriş despre ruina de pe strada Domnească nr. 52, pe care a cumpărat-o în 2006. Cariatidele, care îl fascinaseră în adolescenţă, erau aproape distruse, în interiorul casei ningea, iar chiriaşii care locuiau în anexele clădirii au furat, distrus şi pus pe foc tot ce-au găsit înăuntru. Aproape doi ani i-a luat să devină cu adevărat proprietar pe imobilul cumpărat cu bani grei. Alţi trei ani au trecut până a reuşit să obţină documentele necesare restaurării casei şi încă doi ani au durat lucrările. Marcel Capriş, vicepreşedintele Asociaţiei „Galaţi, oraşul meu”, care are ca obiectiv principal salvarea patrimoniului vechi, a oferit gălăţenilor o bijuterie arhitecturală, dar şi istoria extraordinară a Casei Serfioti.
Casa Damadian a fost construită în anul 1894, de o familie de germani care a ales să locuiască în zona veche a Constanței, pe vremea când această parte a orașului era pustie, înconjurată doar de mare. După moartea proprietarului, Alice Wegener, casa și terenul aferent au fost vândute în mai multe rânduri până când, în cele din urmă, la începutul secolului XX, au ajuns la o familie de armeni. Armenag și Haigouhy Damadian au finalizat construcția în anii '20, după planurile arhitectului Victor Ștefănescu, și au adus-o la forma ei finală, sub care a devenit cunoscută drept Casa Damadian.