Şurile gospodăriilor săseşti din satul Archita, în pericol. Acestea au fost construite între secolele XVII-XVIII, cu rol de apărare în caz de atac. Ansamblul, care nu are încă statut de monument istoric sau de arhitectură, a început să se degradeze din cauza lipsei de investiții.
„Zidurile şurilor din Archita erau prima fortificaţie, de aceea erau foarte înalte şi foarte groase, pentru că puteau asigura protecţia localnicilor până când aceştia se refugiau în ultima fortificaţie, care era biserica cu zidul de incintă. La Archita există cea mai mare biserică fortificată din judeţul Mureş, construită în secolul al XIII-lea, reclădită şi întărită în jurul anului 1500, care îi putea adăposti. Şurile erau legate între ele şi urmăreau reţeaua stradală, astfel legau fiecare gospodărie şi aveau acel rol de prim element de fortificaţie, deşi se ştie că statul nu a prea fost afectat de multe atacuri, fiind izolat”, a declarat, pentru AGERPRES, directorul Muzeului de Istorie din Sighişoara, Nicolae Teşculă.
Potrivit acestuia, în trecut, la Sighişoara se făceau glume pe seama celor din Archita cum că, din cauza izolării, architenii ar fi aflat abia după trei ani de bătălia de la Albeşti, din 30-31 iulie 1849, între armata ţaristă şi cea a revoluţionarilor maghiari, în care poetul maghiar Petofi Sandor a dispărut, deşi între Albeşti şi Archita sunt puţin peste 20 de kilometri.
„E o legendă, ca să nu zic o glumă, pe seama faptului că locuitorii din Archita, care erau în majoritate saşi înstăriţi şi se ocupau cu creşterea animalelor, nu ar fi avut nevoie de fortificaţii, fiind complet izolaţi. Satul Archita s-a dezvoltat fiindcă aici au fost în special crescători de animale, de vite. În partea săsească din Archita întâlnim aceste şuri, în partea locuită de români şi de maghiari, care era spre zona unde sunt acum tunelurile feroviare, nu se regăsesc astfel de construcţii. Archita este construită după un model săsesc, cu mai multe străzi care se întâlnesc în centrul satului unde e biserica, care era poziţionată pe un loc mai înalt, iar acolo era o piaţă publică. Deci Archita este tipul de aşezare specific săsesc cu case una după alta”, a arătat Teşculă.
Citește și: Atacuri aeriene în Liban. Care sunt capacitățile militare ale grupării Hezbollah
Șurile din Archita, ignorate inclusiv de administrația publică locală din comuna Vânători
Localnicii care au înţeles importanţa păstrării intacte a ansamblului susţin că şurile din Archita au fost complet ignorate, inclusiv de administraţia publică locală din comuna Vânători, care a dat în chirie fostele gospodării săseşti fără a impune condiţii chiriaşilor, unele şuri fiind astfel afectate iremediabil.
Fundaţia Mihai Eminescu Trust din Sighişoara a iniţiat un proiect denumit „Şura – Laborator de experimentare şi implicare civică incluzivă”, în cadrul căruia una dintre aceste construcţii tradiţionale a fost reabilitată şi refuncţionalizată ca spaţiu comunitar. Proiectul de salvare a unei şuri tradiţionale, din ansamblul care forma în trecut zidul de apărare al satului, se numără printre cele premiate la Bienala Naţională de Arhitectură (BNA) din anul 2023.
Pe lângă salvarea unei şuri din acest ansamblu, scopul proiectului a fost schimbarea mentalităţii locuitorilor din Archita, în special a tinerei generaţii, prin practicarea cetăţeniei active şi dezvoltarea abilităţilor de viaţă, prin căpătarea unei viziuni comune asupra binelui întregii comunităţi.
Archita, care era o comună liberă recunoscută pentru bogăţia ei, ca dovadă faptul că dispunea de cea mai mare fortificaţie din zonă, a rămas izolată după ce Sighişoara a devenit un centru puternic, iar la începutul secolului al XIX-lea s-a decis schimbarea cursului drumului comercial peste Târnava Mare către Secuime, fapt ce a aruncat-o într-o completă izolare.
Decăderea Architei a fost stopată puţin în 1873, când a fost inaugurată calea ferată Sighişoara-Braşov, însă niciodată nu a mai redevenit ceea ce a fost, iar localitatea a intrat din nou în declin odată cu exodul saşilor, începând cu anul 1987. În 2010, satul Archita era în paragină, iar drumul dintre Mureni – sat aflat în apropierea E60 – şi Archita, peste 11 km, era aproape impracticabil.
Prințul Charles de Wales a salvat localitatea de la izolare
Localitatea a fost salvată de la izolare, uitare şi distrugere totală după două secole de către prinţul Charles de Wales, la acea vreme, actualul Rege Charles, alături de cofondatorii Fundaţiei „Maria Nobrega”, Elizabeth Nobrega de Araujo Tsakiroglou şi colonelul Michael R. Carrington.
Abia după vizitele prinţului Charles la Archita, autorităţile judeţene au decis reabilitarea DJ 133 Mureni – Archita, cu o lungime de 11,2 km. Acum, acest drum judeţean mai are trei tronsoane neasfaltate, care se vor finaliza după terminarea lucrării de interes naţional de Reabilitarea liniei de cale ferată Braşov – Simeria, de pe coridorul Rin – Dunăre, pentru circulaţia cu viteza maximă de 160 km/h, pe secţiunea Braşov – Sighişoara, fiind în apropiere de Caţa.
Revitalizarea Architei a început în 2010, când colonelul englez Michael R. Carrington a închiriat şi restaurat Casa von Sternburg, situată chiar în apropierea bisericii fortificate şi a început implementarea de proiecte de protejare şi regenerare a patrimoniului săsesc pe educaţie, ocuparea forţei de muncă, protecţia mediului, sănătate şi dezvoltarea unor forme tradiţionale de artă.
Citește și: Congresul PSD și validarea candidaturii lui Marcel Ciolacu. Reacțiile liderilor politici
Biserica fortificată din Archita, reabilitată prin fonduri europene
Dat fiind interesul crescut pentru acest sat, manifestat de membrii Casei Regale a Marii Britanii, Biserica Evanghelică a reuşit să acceseze fonduri europene şi a reabilitat biserica fortificată din Archita în cadrul proiectului „Tezaure Fortificate Redescoperite – Dezvoltarea durabilă a Regiunii Centru prin punerea în valoare a potenţialului turistic al reţelei de biserici fortificate săseşti din Transilvania”, în urma unei investiţii de 16,9 milioane de lei.
„Probabil că biserica a fost fondată mult mai devreme, în preajma anului 1200, de către saşi, într-o zonă mai îndepărtată de vatra satului de azi, denumită Dosul Cetăţii, unde s-au găsit urme de locuire care datează din preistorie. Satul este, într-adevăr, celebru acum prin ansamblul fortificaţiei care se găseşte în centrul localităţii. Aceasta este o incintă dublă, cu şase turnuri, cu rol de apărare, din cele nouă turnuri care au fost ridicate iniţial. Lucrările de consolidare şi fortificare, fosta bazilică romană cu trei nave a fost transformată în biserică gotică de tip hală. Interesantă este şi clopotniţa bisericii, care a fost edificată înaintea fortificării, probabil în secolul al XIV-lea”, a arătat Nicolae Teşculă.
Potrivit acestuia, turnurile au suferit modificări în anul 1802, fiind prevăzute cu un foişor exterior, dar fortificaţia păstrează încă intacte numeroase elemente iniţiale, cum sunt drumurile de strajă exterioare care prezintă o formă dreptunghiulară, caracteristică fortificaţiilor din secolul al XVI-lea. Zidurile incintelor au o înălţime de şapte metri şi s-au păstrat şapte din cele nouă turnuri, care comunicau cu curţile interioare prin porţi aflate, fie prin domul de strajă, fie prin scări mobile.
„Prezenţa dublei incinte arată că Archita era o aşezare puternică, care se ocupa cu creşterea animalelor, iar materialul folosit la construirea bisericii şi a fortificaţiilor a fost piatra, iar apoi a fost folosită şi cărămida. La un moment dat Archita era foarte bogată, fiindcă se afla pe vechiul drum care făcea legătura între prima capitală a scaunului, care era Saschiz, cu zona Secuimii. Ulterior, traseul s-a modificat şi datorită dezvoltării Sighişoarei, drumul spre Secuime a început să treacă pe la Vânători, peste Târnavă, către Cristuru Secuiesc. Din această cauză Archita decade şi devine un apendice din cauza poziţionării geografice”, a mai spus directorul Muzeului de Istorie din Sighişoara.
Archita atrage tot mai mulți turiști
An de an, Archita a atras tot mai mulţi turişti, viaţa localnicilor a început să se schimbe uşor în bine, au apărut puncte gastronomice şi mici restaurate, iar anumite persoane au pornit mici afaceri, inclusiv prin cultivarea de trufe, care ademenesc în zonă turişti pasionaţi de vânătoarea de trufe. În plus, aici se desfăşoară o serie de proiecte şi tabere în care vin tineri din străinătate, iar Săptămâna Haferland are mereu Archita în centrul atenţiei, fiind locul din care această manifestare porneşte la drum în fiecare an.
După decesul co-fondatorilor Fundaţiei „Maria Nobrega”, mai întâi a colonelului Michael R. Carrington, iar mai apoi a soţiei acestuia, Elizabeth Nobrega de Araujo Tsakiroglou, localnicii au început să aibă din nou incertitudini cu privire la viitorul Architei, mai ales că satul este tot mai îmbătrânit.
Viceprimarul comunei Vânători, Bortolis Tiberiu Levente, afirmă că administraţia publică locală este preocupată de soarta satului Archita şi este în derulare un proiect în valoare de 6.102.436 lei, finanţat prin PNRR, de înfiinţare a unui centru de zi, de asistenţă şi recuperare pentru persoane vârstnice, prin transformarea fostei grădiniţe.
Citește și: „Centura mică” a Galațiului intră în etapele finale ale lucrărilor | Viața Liberă
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Sursa foto: Agerpres)
