Suveranismul e un cuvânt destul de nou și sigur neînțeles deoarece este folosit impropriu. Mulți dintre suveraniști se declară trumpiști. Cred că ar trebui să înțelegem acești termeni.
Suveranitatea este un concept în teoria politică care definește autoritatea supremă asupra unei entități politice. De aici rezultă că un stat suveran are dreptul de a-și crea propriile legi, de a-și conduce relațiile externe fără ingerințe externe și de a-și apăra integritatea teritorială. De aici apar teorii anti-globalizare și anti-UE, teorii conspiraționiste care explică crizele economice și sociale și teorii care promovează naționalismul și apărarea identității naționale.
Toate acestea nu fac decât să exacerbeze izolaționismul și populismul, care pentru Europa nu sunt decât niște distopii proiectate la Kremlin.
Formarea Uniunii Europene nu este altceva decât conștientizarea faptului că niște țări mici nu pot concura cu Statele Unite, un colos al inovării tehnologice datorate concurenței capitalului, cu Federația Rusa, statul cu cea mai mare acoperire și cu resurse energetice aproape nelimitate sau China și India, ambele cu o resursă umană imensă.
Suveranismul european poate exista, dar nu în actuala formă de izolaționism. Mișcările izolaționiste din țările membre fărâmițează puterea UE și pot duce la neînțelegeri majore între state, rezultate din politicile iredentiste, acestea ducând chiar către conflicte diplomatice. Nu încape îndoială că aderarea la UE a însemnat pentru fiecare dintre membri, renunțarea la o parte din suveranitatea națională în favoarea unei suveranități și apărări comune în Uniune, care se află în competiție directă cu Statele Unite, China, India, Federația Rusă sau conglomeratul BRICS.
Suveranismul în Uniunea Europeană înseamnă o negociere cu rezultat win–win și în favoarea puterii economice comune. Rezultă că dorința de a păstra controlul asupra deciziilor politice și a menținerii identității culturale și valorilor locale tradiționale rămân, iar protejarea economiei naționale nu este altceva decât apărarea comună a economiei Uniunii Europene în competitia cu actorii statali enumerați și cu actorii non-statali (rețelele sociale, companiile ce monopolizează accesul la energie sau la materialele critice și strategice, companiile care afectează componentele de securitate).
În analiza de săptămâna trecută am subliniat că și partidele declarate europene și atlantiste au o componentă suverantistă care se referă la neaplicarea cerințelor Uniunii în politicile interne care permit extracția ilicită de fonduri din bugetul de stat, afirmând că aplicarea legislației europeane ar duce la subordonarea legislației naționale la cea europeană.
Apariția suveranismului european este rezultatul crizei economice din 2008, a discrepanțelor economice și sociale dintre regiunile aceleași țări, discursurilor politicianiste, în care se invocă atacuri la identitatea culturală, și a discursurilor emoționale și populiste pentru a mobiliza electoratul în a obține voturi folosind rezolvări simple pentru problematica economică complexă.
O altă mare problemă este că nu este decât un pas de la suveranism și naționalism până la extremism. Cele două noțiuni sunt interconectate și ambele subliniază importanța independenței naționale, a identității culturale și a protejării intereselor naționale. Naționalismul ar putea fi văzut ca o componentă emoțională și identitară a suveranismului. Naționalismul, atunci când este exacerbat și însoțit de idei de superioritate a unei națiuni față de altele sau însoțit de un dispreț față de minorități, poate degenera în extremism, pe care îl recunoaștem în discursuri impotriva unor minorități etnice, religioase, sexuale sau inventate (a se vedea ”soroșismul”), în respingerea valorilor europene și a apartenenței la UE și NATO, aderarea la diferite teorii conspiraționiste și utilizarea violențelor verbale (și nu numai) în impunerea ideologiei. Putem observa că grupările extremiste utilizează discursul suveranist pentru a recruta adepți și a justifica polarizarea socială și violențele. Așa am ajuns la definirea putinismului.
„He’s a neighborhood politician, not a big-league player!” ar fi rezumatul micului suveranist, din cauza lipsei de viziune asupra unei Uniuni Europene puternice în devafoarea comperitorilor geopolitici și în special în favoarea Federației Ruse.
Trumpismul este un fenomen complex care are atașate o ideologie politică și un sistem politico-social și economic care a apărut în Statele Unite în timpul primului mandat a lui Donald Trump. Această ideologie se caracterizează printr-o politică economică protecționistă cu un puternic accent pus pe interesele Statelor Unite (care nu are nicio legatură cu naționalismul, ci mai curând cu patriotismul economic), pe un conservatorism social cu trimitere la valorile capitalismului liberal, fiind critic la schimbările sociale rapide și abordând un discurs populist, emoțional și divizor.
Cu toate că ideile și valorile promovate de trumpism au rezonat și în alte părți ale lumii, dând naștere la mișcări politice similare, apreciem că alăturările sunt lipsite de sens, deoarece nu se poate compara cea mai puternică economie a lumii cu nimic, deoarece poziționarea politicienilor americani nu poate fi similară cu cea a unui politician dintr-un stat autocrat (sau dintr-o dictatură) sau dintr-un stat mic.
Naționalismul american, pe care noi îl întelegem ca patriotism economic nu este în detrimentul cooperării internaționale care face economia americană cea mai puternică de pe mapamond, ci împotriva unor practici neconcurențiale ale unor state sau organizații internaționale. Există câteva asemănări legate de formă, adică enumerarea unor soluții populiste, abordarea unor discursuri polarizante și emoționale și critica dură la adresa elitelor birocratice. Este evident că există asemănări ale unor politicieni europeni cu Donald Trump, dar numai la nivel discursiv. Boris Johnson, liderul Partidului Conservator din Marea Britanie, a fost adesea comparat cu Trump, în special în ceea ce privește stilul său populist și retorica anti-establishment. Marine Le Pen, liderul Frontului Național (acum Rassemblement National), a adoptat un discurs populist oarecum similar cu cel al lui Trump. Matteo Salvini, fostul ministru de Interne al Italiei, a promovat o agendă politică bazată pe identitate națională, securitate și protecționism economic. Viktor Orbán, primul ministru al Ungariei, are un discurs bazat pe naționalism și opoziție față de imigrație.
Donald Trump este un adept (e adevarat că prin acțiune și nu prin declarații) al globalizării deoarece apără companiile mari americane cu operațiuni în alte țări, față de suveraniștii antiglobaliști europeni. Donald Trump nu poate milita pentru depășirea inegalităților economice simțite de alte state în detrimentul companiilor americane.
Să nu uităm Donald Trump este produsul celui mai competitiv mediu economic și acest lucru se observă prin tranzacționismul de care a dat dovadă în primul său mandat în care Statele Unite au înregistrat un salt economic semnificativ bazat pe politici care au favorizat companiile americane cu interese pe tot mapamondul.
Cu toate că în primul său mandat a existat criza Covid-19, prima administrație Trump a implementat politici fiscale care au stimulat creșterea economică, creșterea veniturilor cetățenilor și stimularea investițiilor. De asemenea, în această perioadă au apărut primele faze ale războiului comercial cu Republica Populară Chineză și au apărut tensiuni în relațiile economice cu Uniunea Europeană, Japonia și Mexicul. Putem observa că politicile comerciale duse de administrația Trump pot suferi modificări în funcție de negocierile bilaterale, uneori dure, care apără companiile americane și aceste negocieri întotdeauna caută un avantaj geopolitic (și financiar) regional sau internațional.
”Business as usual” este rezumatul relaționării Statelor Unite sub Donald Trump cu oricare dintre foștii, actualii și viitorii parteneri.
Concluzie: Noțiunea de trumpism european nu are sens, suveranismul este in favoarea competitorilor Uniunii Europene, în special favorabil Federației Ruse și Republicii Populare Chineze, iar establishmentul Uniunii trebuie să înțeleagă că relaționarea cu Statele Unite se va realiza numai pe principiile economiei capitaliste.
Citește și: Gazele din declarația lui Călin Georgescu și statul inept
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
