Știrea despre care s-a discutat zilele acestea prea puțin a fost întoarcerea la parlament a legii avertizorului de integritate.
Față de ceea ce ar fi așteptat nu numai Uniunea Europeană, ci și oamenii de bună credință și implicați din țară, atâția câți mai există, această lege a fost mutilată de avocata penalilor, Laura Vicol, și votată astfel de majoritatea PSD – PNL – UDMR.
Chiar dacă nu ar fi procedat atât de grosier și vădit de rea credință parlamentul, să ne imaginăm cum ar putea un avertizor de integritate să reușească în România de astăzi, în demersul său de a opri sau a fi pedepsită o ilegalitate despre care are cunoștință?
Este cineva care crede că poliția este atât de integră și de implicată pentru aflarea adevărului, atunci când este sesizată despre vreo faptă penală?
Citește și: Radiografia unui scandal care se repetă. Angela Gheorghiu vs Angela Gheorghiu
Dacă vedem ce i-au făcut, spre exemplu, Emiliei Șercan, că dosarul accidentului mortal în care a fost implicat Daniel Chițoiu nu cred că a ajuns nici astăzi în instanță, ori ceea ce spun polițiștii Radu Duțu sau Marian Godină despre ce fel de persoane conduc poliția română și abuzurile din interior, cred că avem răspunsul. Nu.
Pe cine am putea sesiza atunci, în afară de poliția care a ajuns unealta sistemului politic și penal din România?
Am putea, spre exemplu, face o petiție la Ministerul Public, iar acolo un procuror să se ocupe de caz, însă ce procuror nu a înțeles mesajul dat de CSM-ul lui Savonea în privința lui Cristi Danilet, exclus de două ori din magistratură pentru motive penibile, imputabile oricărui alt magistrat, dar care nu va păți nimic dacă servește sistemul?
Și atunci, nu îi va fi teamă să se implice, așa cum, spre exemplu, le este teamă procurorilor din dosarele Revoluției, mineriadelor, colectiv sau 10 august să se ocupe de dosare?
Dar să zicem că găsim un procuror de bună credință și duce dosarul în judecată; ce șanse sunt ca datele din dosar să nu ajungă „unde trebuie” și avertizorul de integritate să se trezească umilit, bătut, batjocorit, fără venituri, ori mai rău?
Și câți judecători, văzând și ei cazul Danilet nu vor tărăgăna procesul până la prescriere sau vor anula probe, ori se vor pensiona cu venituri grase, reluând procesul de la zero, atunci când se apropie termenul final?
Ce vreau să spun este că a fi avertizor de integritate este despre buna-credință cu care ar trebui atenționat statul prezumat a fi și el integru și de bună credință despre încălcarea legii.
Numai că în România Penală a lui Iohannis legea este detestată inclusiv de statul care ar trebui să intervină pentru pedepsirea celui ce încalcă legea.
Citește și: Impresii din secuime. O lume bună, într-un stat eșuat
Un stat format dintr-o armată de indivizi care sunt predispuși și recompensați pentru protejarea intereselor politice și mafiote, că de aceea vorbim despre un stat eșuat.
Așa că eu aș vrea să sesizez:
Hei, avem un stat care nu este integru și este de rea credință prin modul cum aplică legea și se protejează pe el, nu cetățenii care îl plătesc pentru ca să existe.
Dar cui să sesizez?
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Si daca e tocmai viceversa ? Avertizorul de integritate este folosit politic de altii asa cum s-a dovedit si in cazul tezelor de doctorat acolo unde s-a speculat intentia si nu realitatea cunoscuta . Sa stam si sa asteptam rezolvarea si apoi vom putea comenta . Deocamdata Presedintele Natiunii si-a facut treaba .*In cazurile Tezelor de Doctorat tot raul a ramas in urma si doar Justitia este cea care are ultimul cuvint asta daca nu cumva Universitatile intervin si contesta , in intervalul de timp stabilit de lege , propria decizie sau daca cineva care este nemultumit se adreseaza justitiei .Statul nu trebuie sa intervina . Statul doar face legile prin intermediul institutiei numita Parlament legi ce sunt supuse discutiilor publice si care au traseul bine stabilit de catre legile deja existente .Faptul ca exista derapaje nu ne poate indemna a stabili o vina a intregului . Fiecare caz are partea lui de explicabilitate . A trece de la singular la plural doar din dorinta sufleteasca, personala, ce intretine anumite arderi politice si ele tot personale, este o eroare .