Talibanii au învățat cum se face politică de la policienii din Vest. Presa favorabilă lor îi prezintă ca pe niște luptători blânzi care se dau în tiribombe și doresc un guvern de uniune națională în care toți cei utili pentru propășirea nației să fie incluși. Au livrat imediat imagini cu școli în care fetele par să se bucure și ele de venirea noii democrații de tip autohton.
Talibanii au rugat și toți funcționarii să vină la muncă ca să pună umărul la noua guvernare, chiar dacă au greșit față de talibani în trecut. Au anunțat oficial că nu va fi nimeni pedepsit pentru colaborarea cu adversarii lor și femeile, chiar și cele care au făcut campanie împotriva lor, nu au de ce să se teamă. Au anunțat și că orice persoană care dorește să reclame un abuz poate informa autoritățile pentru a fi luate măsuri urgente de către guvernarea talibană preocupată excesiv de binele afganilor. Aceștia au arătat și că sunt oameni relaxați care se pot bucura de un meci de fotbal și că pot fi joviali și umani alături de oamenii care se bucură de un spectacol de calitate.
Realitatea din teren ne arată altceva, chiar dacă mulți politicieni și militari din Vest ne spun povestea că talibanii sunt acum cu totul altceva și vom avea un stat islamic consolidat, după modelul Arabiei Saudite sau a Emiratelor Arabe Unite. Spre deosebire de Vest care a involuat în gândire strategică și a arătat că suferă de sindromul Pollyanei în relație cu extremismul religios, talibanii au înțeles că imaginea este totul și se pot menține, fără prea mult scandal, la putere dacă una spun și alta fac.
Vestul a plănuit o democrație în Afganistan după chipul și asemănarea SUA, chiar dacă un stat tribal nu poate funcționa precum o democrație consolidată. Într-o structură feudală, regimul de putere este cu totul diferit și obiectivul este să asiguri stabilitatea politică, să protejezi măcar dreptul la viață și să asiguri ca fiecare cetățean să fie capabil să scrie și să citească. Matrapazlâcurile descoperite de către John F. Skopko, Inspectorul General pentru Reconstrucția Afganistanului, par emanate din filmul ”Campania” a lui Jay Roach. Cine citește descoperirile despre aberațiile instituționale și economice din Afganistan se așteaptă ca în spatele lor să fie nimeni altcineva decât un politician american care să fie celebru prin replica ”unica mea datorie este față de cel mai mare american care a trăit, Iisus Hristos”.
Minciunile livrate de toate administrațiile care au gestionat intervenția din Afganistan au condus la actuala dominare a Afganistanului de către talibani, la înarmarea viitorilor teroriști care vor ataca Europa din centrele de reflecție teroristă cu arme de ultimă generație și vor conduce lichidarea în masă a tuturor oponenților regimului taliban aflați pe teritoriul Afganistanului, de la ultimii mohicani din Panshir până la activistele pentru drepturile femeilor.
Talibanii au înțeles foarte bine cum funcționează Afganistanul și au lucrat pas cu pas la preluarea puterii. Au negociat la bucată fiecare provincie cu factorii de putere locali și au acționat punctual prin asasinarea fiecărei persoane care se putea opune preluării puterii. Orice translator pentru trupele americane va avea soarta aceluia proaspăt decapitat de către talibani. Rudele ziariștilor așteaptă să primească gloanțe în cap de la echipele morții. Fiecare funcționar care și-a făcut datoria, fiecare femeie care a luptat pentru ca femeile afgane să știe măcar să scrie și să citească, fiecare cetățean afgan care dorește să protesteze împotriva dictaturii talibanilor va fi înlăturat fizic prin decapitare sau prin focuri de armă în ceafă.
Talibanii vor să elimine fizic cât mai mulți oponenți pentru ca nimeni să nu mai cuteze ulterior să se ridice împotriva lor. Mirosul puterii care se apropie de talibani a permis și mici exerciții de ucidere prin torturi și descărcări de încărcătoare în minoritatea Hazara șiită, dar nu prea mult ca să nu supere excesiv Iranul. Donnie Goldilocks a fost primul președinte american care a negociat cu teroriștii și a demonstrat că ”arta negocierii” marca înregistrată Donnie este mai puțin utilă ca un sul de hârtie igienică. Donnie Goldilocks a fost făcut praf în negocieri de talibani care au înțeles că Donnie este dispus la orice pentru a vinde aparența unei reușite.
Talibanii au convins că sunt pe picior de egalitate cu americanii și au folosit imaginile cu naivul secretar de stat Mike Pompeo pentru a prelua la bucată fiecare provincie afgană. Aceștia au arătat încă o dată că este suficient să ai o armată de aproximativ 80000 de oameni ca să controlezi o populație de 40 de milioane dacă ești eficient, dacă ai gândire strategică și ai adversari care nu înțeleg Afganistanul. Refuzul de a accepta că e nevoie să schimbi paradigme atunci când intervin eșecuri conduce la tragedii naționale. Generalul Paul Van Riper a făcut praf mentalitățile teoretice de acțiune în războaie de tip Afganistan în exercițiul Millenium 2002.
Și atunci ca și acum s-a preferat să se lucreze pe realități alternative în care forțele armate aliate conduse de americani să câștige în orice scenariu, chiar dacă, în realitate, intervine o retragere rușinoasă și haotică în care milioane de civili vor muri fie prin lichidarea lor de către talibani, fie ca urmare a foametei inevitabile ce va permite exclusiv hrănirea luptătorilor talibani. Talibanii nu au resursele umane necesare pentru a conduce țara și nu pot asigura decât creșterea producției de opium care va fi livrată Vestului spre consum. Nu va mai conta că talibanii merg din casă în casă pentru a împușca pe cei care au fost implicați în relații de orice tip cu fostele guvernări sau cu trupele aliate, că fete de 12 ani sunt luate pentru a fi neveste pentru luptătorii talibani sau că se pregătesc tabere de antrenament pentru teroriști care să atace Vestul decadent.
Livrează mesaje de uniune națională și de iertare pentru că mai vulnerabili ca acum nu vor mai fi niciodată. Vor instaura un stat islamic care va dăinui pentru că nimeni nu va mai îndrăzni să se întoarcă în Afganistan. Drepturile omului, drepturile femeilor, interdicția purificării etnice a etniei Hazara nu merită nici măcar o viață de soldat din Vest. Talibanii vor conduce un stat care să bucure de prețuirea Vestului pentru că vor juca la export cartea moderației. Așa nu vor pune prea mult într-o lumină defavorabilă democrațiile occidentale cărora le este atât de dragă aparența protecției drepturilor omului.
