Un slogan de campanie ce propagă ura prin raportare la categoria socio-profesională a hoților a deranjat o filială județeană a unui partid politic. S-a formulat o plângere ce a fost admisă și s-a constatat în fondul cauzei caracterul defăimător al sloganului ,,o țară fără hoție”. Partidul victimă nu a înțeles să comunice eficient de ce sloganul se consideră a fi defăimător.
Defăimarea trebuie a se raporta, fie la alte partide politice, fie la specia pe cale de dispariție a hoților amenințată de ,,statul adânc”. Interzicerea sloganului se pare că ar fi justificată de discriminarea altor partide politice și de afectarea imaginii altor persoane, persoane străine de partidul propagator al sloganului.
Din punct de vedere electoral, o acțiune în justiție prin care se interzice o acuză politică nu pare o idee foarte inspirată. Dacă am aplica interdicția de a se formula acuze în campanie, președintele Trump ar fi fost obligat să acționeze după regulile de pansion stabilite în favoarea doamnei Clinton și să învingă printr-o campanie în care să își alinte adversarii și să propună o Americă populată de ponei și ursuleți drăgălași.
Președintele ales Biden nu ar fi avut voie să spună despre președintele Trump că este un clovn, iar președintele Trump nu ar fi avut voie să susțină că președintele ales Biden este mult prea în vârstă să fie președinte. Există riscul pentru orice partid să ajungă în situația în care a fost statul Kazahstan ce a cheltuit bani pentru promovare doar pentru a contracara o imagine fictivă creată de personajul Borat.
Ajungi în logica de campanie a adversarului și intri în defensivă doar pentru că adversarul susține că este Albă ca Zăpada și tu ești Mama Vitregă. Dacă te simți defăimat înseamnă ca doare așa cum te doare dragostea neîmpărtășită a unei ființe iubite. Atunci când simți emoții despre ce afirmă un adversar politic recunoști că ești lovit exact într-un punct vulnerabil. Ideea este să lupți cu argumente, dar devine excesiv să ataci adversarul în justiție în campanie pentru orice afirmație.
În lupta politică orice campanie este scuzabilă, dacă nu este infracțiune. Chiar un atac josnic și ilegal atinge obiectivul de a aduna voturi și de a ajunge la putere. Președintele Trump a câștigat peste 70 de milioane de votanți cu o campanie extrem de agresivă, bazată pe crearea unei realități alternative și pe credința în el ca personaj mesianic. Obiectivul politic a fost atins în 2016 și a fost atins parțial și în 2020 prin energizarea votanților partidului republican în alegerile pentru Camera Reprezentanților și pentru Senat. Politica nu este o mănăstire de maici, este un teren de joc în care cel mai abil câștigă pentru a oferi șanse mai mari de supraviețuire nației pe care o va conduce. Politicienii nu au cum să fie sanctificați, pentru că politica este amorală și implică utilizarea unor mijloace pragmatice pentru a atinge scopul politic dorit. Ahile nu se îngrijora ca ar putea fi lovit cu sabia în partea superioară a corpului, ci doar dacă putea fi atins în călcâi. Partidul denunțător comite o eroare să renunțe la o tactică de luptă câștigătoare confirmată de alegerile din 2016 și să aleagă altceva, în condițiile în care nu are un conducător genial de tipul lui Alexandru Macedon sau Napoleon.
Scandalul nu face bine partidului care a formulat plângerea pentru că va ajuta partidul ce susține că luptă împotriva hoției. Atunci când ai o masă constantă de votanți și sprijinul pe față al unor posturi de televiziune, nu trebuie să agiți votanții celorlalți care se complac în ideea că politicienii sunt toți la fel. Napoleon câștiga bătălii prin atacul în punctul vulnerabil al adversarilor. Politicienii experimentați- de care avem nevoie, indiferent de ce ne spun urmașii spirituali ai ciobanului ungurean, alegători ce așteaptă să vină măicuța bătrânâ să-i ridice din morgile unui sistem de sănătate ce l-ar băga în pământ fără decapitare și pe Duncan McLeod- știu să lovească în punctele vulnerabile ale adversarului și să comunice idei simple și clare despre impotența adversarului. Un meci de box nu se câștigă prin eschive, ci doar prin aplicarea unor lovituri, chiar dacă eschivele sunt utile pentru a obosi adversarul.
Este un film interesant pe care partidul cu onoarea nereperată ar putea să îl recomande sensibililor ce au intrat în jocul adversarului. Filmul ,,Înscenarea” din 1997 ne explică cum trebuie să îngropi un scandal cu un alt scandal. Din punct de vedere politic, cel mai cârlan premier al țării a procedat corect când a îngropat scandalul plagiatului – și a creat astfel probabilitatea extrem de ridicată de a deveni președinte al țării- prin folosirea aliatului său din USL, suferind de febră musculară de la vorbitul de engleză, aliat care s-a compromis extern prin promovarea unei suspendări a președintelui jucător. Așa și partidul victimă neconsolată ar fi trebuit să joace cartea câștigătoare de a alege un scandal care să acopere o potențială asociere cu infracțiunea de furt. Asocierea cu fostul său președinte, coleg cu Iuliu Maniu conform unor luptători de elită cu ,,statul adânc”, a fost de natură să afecteze încrederea alegătorilor în acest partid și să diminueze probabilitatea câștigării alegerilor parlamentare.
Partidul defăimat a ales atât varianta să lupte în continuare cu ,,statul adânc” prin viitori parlamentari pe locuri eligibile dar și să susțină că s-a reformat și că s-a lepădat de umbra lui Daddy la Palatul Victoria. Lupta de a interzice sloganul ,,fără hoție” va irita profund pe cei care au crezut în sloganul ,,fără violență” în Piața Victoriei. Și va ridica un nou val de ură doar pentru că subzistă probleme de comunicare, așa cum bine a observat un abil politician mioritic iubitor de alb imaculat.
Autor: Mitică Ștefănescu
