„Te rugăm să taci!”. De ce trec dronele Rusiei pe sub radarele din România

Fostul comandant al Forțelor Armate Ucrainene, Valeri Zalujnîi, actual ambasador la Londra, a dezvăluit recent că autoritățile noastre i-ar fi cerut în mod repetat să nu divulge informații despre dronele rusești căzute pe teritoriul României. 

„Uneori mă sună și îmi spun: «Taci». «Ei bine, la voi au căzut două drone Shahed, de ce tăceți?», iar ei spun: «Te rugăm să taci». Înțelegeți?”, a spus Zalujnîi, conform Hotnews. 

Sursa citată menționează două evenimente recente. 

• Pe 25 decembrie 2024, o rachetă de croazieră rusească X-101 ar fi zburat peste teritoriul României și Moldovei și ar fi căzut pe câmp, conform presei ucrainene. MApN nu a confirmat incidentul.

• Pe 13 februarie 2025, în România au fost găsite epavele a două drone kamikaze Shahed, care au detonat la impactul cu solul. MApN susține că dronele au fost folosite de ruși pentru a ataca infrastructura portuară ucraineană de pe Dunăre.

Cine garantează însă că dronele nu au fost lansate intenționat pentru a șicana România sau pentru a spiona spațiul aerian al NATO, în vederea unor viitoare operațiuni?

Într-un răspuns către PRESShub, MApN susține că, de la începutul războiului, sistemele radar românești „au monitorizat drone rusești care au evoluat pe diferite traiecte de zbor în spațiul aerian ucrainean, în proximitatea graniței”. Armata ar fi analizat 15 zone de impact „în care au fost identificate drone”. Este vorba despre nordul județului Tulcea și sud-estul județului Galați.

Ministerul Apărării ne asigură că sistemul de supraveghere aeriană „acoperă integral” teritoriul național al României și acționează conform legislației în vigoare, care prevede măsuri procedurale și graduale, luate în mod unitar în spațiul aerian NATO.

Dacă afirmațiile lui Zalujnîi sunt adevărate, secretizarea ar putea avea cel puțin două cauze:

1. România vrea să evite recunoașterea oficială a încălcării spațiului aerian NATO, activarea Articolului 5 și declanșarea unui război cu Rusia
2. Autoritățile au probleme cu localizarea dronelor care intră ilegal în spațiul aerian al României

În al doilea caz, dificultățile de localizare nu ar fi ceva neobișnuit.

Ucraina și Rusia au avut, și ele, reale probleme de apărare în războiul cu drone. Și aceasta deoarece sistemele radar clasice sunt construite pentru identificarea avioanelor. Dronele au anumite avantaje față de avioane: sunt ușoare, mici, zboară lent, sub radar și nu au pilot.

Atacă în roiuri și pot transporta suficientă muniție cât să provoace importante daune materiale și umane. Și, mai ales, sunt ieftine. Este ineficient să te aperi împotriva lor cu rachete clasice, destinate să doboare avioane de vânătoare, care sunt foarte scumpe.

De la începutul războiului, ucrainenii și-au adaptat metodele de detectare: de la aplicații de telefon până la microfoane – dronele kamikaze iraniene Shahed 136 produc un zgomot asemănător unui moped (scuter). 

Shahed 136 este una dintre cele mai folosite drone în războiul din Ucraina. Este produsă de Iran, cumpărată de Rusia și rebotezată Geran 2. Are aripi delta și poate transporta un focos de 30-50 de kilograme. Are lungimea de 3,5 metri și anvergura aripilor de 2,5 metri. Motorul se află în partea din spate, fiind propulsat de o elice cu două pale. Cântărește doar 200 de kilograme și poate fi lansată dintr-un banal camion comercial. Decolează cu o rachetă purtătoare, apoi elicea este învârtită de un motor cu benzină de 550 mc și 50 CP. Poate zbura cu 185 kilometri/oră și parcurge până la 2.500 de kilometri. Pot zbura la altitudini cuprinse între 30-60 metri și 4.000 de metri.

Construită de iranieni din componente civile aflate pe piața liberă și ghidată prin GPS, Shahed a fost asimilată și reprodusă de ruși ca Geran 2 – cu componente militare, focoase mai puternice, sistem de ghidare prin satelit Glonass și vopsită în negru pentru atacurile de noapte. Este mult mai periculoasă (FOTO).

Împotriva dronelor se poate folosi artileria antiaeriană și/sau bruiajul electronic, care le deviază de la traseul dinainte stabilit. În acest caz, România ar putea folosi blindatele Gepard și tunurile Oerlikon de 35 mm.

MApN nu a răspuns la întrebările concrete ale jurnaliștilor, despre cum sunt identificate eventualele drone care zboară la o altitudine mai mică de 4.000 de metri sau mai mică de 500 de metri.

Pe de altă parte, inclusiv sistemele radar clasice au probleme cu detectarea aparatelor care zboară la altitudini mici.

Din 1998, în România operează 5 sisteme fixe radar 3D de tip FPS-117 de concepție americano-canadiană, realizate de Lockheed Martin – producătorul avioanelor de vânătoare F-16. Unul dintre acestea se află la Baza Aeriană 57 Mihail Kogălniceanu, aflată în județul Constanța, la 100-130 de kilometri de granița cu Ucraina.

La radarele tridimensionale FPS-117 se adaugă sistemele mobile TPS-77 și TPS-79, dar și unele de fabricație sovietică.

Problema este că în ultimii 15 ani în Dobrogea au fost construite unele dintre cele mai mari parcuri eoliene din Europa. Studiile au arătat că acestea pot distorsiona undele electromagnetice folosite de sistemele de radiolocație, mai ales la altitudini mici.

Trei dintre cele mai mari parcuri eoliene (Cogealac, Sălbatica, Topolog) se află între radarul de la Kogălniceanu și granița cu Ucraina. În total, este vorba despre circa 350 de turbine. Ele depășesc frecvent 100 de metri, adică sunt mai înalte decât Casa Presei din București, iar diametrul elicelor este la fel de mare.

Un raport al MApN din 2011 a evaluat impactul parcurilor eoliene asupra radarelor. Studiul a fost făcut „în contextul creșterii numărului de parcuri eoliene propuse spre construire, precum și a numărului de turbine incluse în aceste parcuri, dar și a creșterii dimensiunilor fizice ale acestora”. Au fost constatate ca zone vulnerabile: regiunea acoperită din spatele turbinei, precum și spațiul de deasupra și din jurul turbinei. Raportul a concluzionat că reflexia undelor electromagnetice și mișcarea elementelor mobile pot determina bruiaj și generarea de ținte false.

O observație importantă este aceea că țintele aeriene care au evoluat la altitudini de sub 400 de metri, deasupra și în spatele parcului eolian, nu au putut fi urmărite. 

Or exact asta fac dronele Shahed lansate de ruși. Ele pot zbura la altitudini cuprinse între 30 de metri și 4.000 de metri. Amprenta lor pe radarele tradiționale este asemănătoare unui stol de păsări.

Un alt studiu a fost realizat recent de TNO – organizația olandeză pentru cercetare științifică aplicată. Ea evaluează din 1995 performanța radarelor militare din Olanda. Recent a făcut un studiu despre influența parcurilor eoliene asupra exactității radarelor. 

TNO folosește sistemul de calcul PERSEUS, care permite corectarea erorilor de radiolocare printr-un sistem complementar de radare secundare.

În figura de mai jos (FOTO) se poate observa zona de distorsiune provocată de un parc eolian (hașurată cu roșu). Informațiile oferite de radarul A sunt corectate cu ajutorul radarului B. Este analizată localizarea unui avion la înălțimea de 1.000 de picioare (circa 300 de metri).

Am întrebat TNO dacă PERSEUS poate detecta și drone de genul celor descoperite pe teritoriul României, însă reprezentanții organizației au răspuns că din principiu nu furnizează „informații detaliate cu privire la performanța sistemelor radar”.

La rândul lor, autoritățile române nu au răspuns întrebărilor noastre punctuale legate de drone.

De asemenea, nu a spus dacă în zona centralelor eoliene din Dobrogea este implementat un sistem de detecție tip PERSEUS – cu radare suplimentare, care corectează erorile provocate de eoliene. 

Legea anti-dronă a fost adoptată în februarie 2025, la trei ani de la începutul războiului din Ucraina.

AUR, SOS și POT au depus două sesizări la CCR în care spun că legea este neconstituțională deoarece România pierde din suveranitate dacă deleagă către partenerii din NATO posibilitatea de a intercepta și de a doborî dronele care intră în spațiul aerian național.

Legea nu este încă promulgată, pe 27 martie vor fi luate în dezbatere de CCR.