Tenerife pentru bugete mici. Insula situată în arhipelagul Canarelor este o destinație de vacanță minunată, bogată în peisaje spectaculoase, o cultură vibrantă și plaje cu nisip auriu sau negru.
Cunoscută pentru clima sa tropicală și diversitatea peisajelor, Tenerife oferă o gamă largă de atracții și activități pentru turiștii de toate vârstele: vulcanul Teide, satele impresionante în munți (Masca), un parc natural, Anaga, peisaje lunare, plantații de banane și multe altele.
Dar sunt și două mari dezavantaje:
- în mod normal este o destinatie foarte scumpă și aglomerată.
- este una din cele mai îndepărtate locuri de România unde se poate ajunge cu un zbor direct, dar în timpul verii puhoaie de englezi și nordici năvălesc în partea de sud a insulei, aglomerându-i plajele și străzile cu mașini.
Vara, un zbor cu Wizz Air dus-întors poate ajunge la 600 EUR din București, iar cazările depășesc lejer această sumă.
În plus, amplasarea arhipelagului Canare – în dreptul Marocului – îi dă insulei Tenerife niște temperaturi mult prea ridicate pentru a avea un sejur tocmai confortabil.
Când și cum
Nu ar fi fost o destinație la care să mă fi gândit ca low budget decât în afara sezonului și a zonelor unde vin toți turiștii.
Întâmplarea face ca în octombrie 2023 să mă uit pe harta de zboruri și pe prețuri și să observ că în perioada decembrie-februarie se găsesc zboruri între 140-180 de euro, destul de rar și în anumite combinații.
Eu, de exemplu, am găsit între miercuri și luni cu 135 de euro (am avut și o oarecare reducere). Sunt două aeroporturi: Tenerife Nord – probabil unul domestic, pentru că majoritatea zborurilor proveneau din Spania și Tenerife Sud, și cel internațional, pe care am zburat noi.
Cazarea am căutat-o în Santa Cruz de Tenerife – capitala insulei, care se află în partea de nord.
Am ales această destinație pentru că tot ce era în Tenerife Sud era mult prea scump și, în afară de plaje, nu prea se găseau alte activități în zonă.
Citește și: Liguria – unde marea întâlnește muntele
Tenerife pentru bugete mici. Un sejur pentru trei persoane
Pentru trei persoane, am găsit – la limită, aș adăuga – un apartament în centrul orașului cu 270 de euro pentru 5 nopți. Bucătărie, 2 dormitoare. Bun pentru a ne acomoda și de a ține prețurile cât de cât în frâu.
Am aterizat pe Tenerife Sud, am luat un autobuz până în Santa Cruz – 10 euro, durata o oră. În primele două zile, ne-am propus să ne plimbăm, în oraș, să vizităm tot ce era de văzut acolo, și abia în ultimele 4 zile să închiriem o mașină.
Pe aceasta am ridicat-o din Aeroport Tenerife Nord, pentru că era mai aproape de orașul în care stăteam, și am predat-o în Tenerife Sud, în ultima zi, de unde aveam zborul de întors. Închiriatul unui Fiat 500, clasa A (cele mai mici mașini) ne-a costat 150 de euro în total.
Am avut loc toți trei și nici bagajele nu au fost o problemă, pentru că fiecare avea doar un ghiozdan pentru toată perioadă. Am alimentat în total de 2 ori, de aproximativ 80 de euro, ceea ce ne-a surprins în bine, având în vedere câți kilometri am făcut pe această insulă.
Ulterior, analizând lucrurile, o mașină puțin mai puternică poate ar fi fost o idee mai bună: motorul mic se chinuia în anumite urcușuri pe munte, dar, surprinzător, a făcut față destul de bine. Dar, fiind mică, am putut parca oriunde cu ușurință.
În mod surprinzător, la începutul lui decembrie, străzile erau aglomerate, parcările aproape pline și destul de mulți turiști veniți în această perioadă. Totuși, cu mult mai puțini decât pe timpul verii.
Ziua 1 și 2:
Santa Cruz de Tenerife
- Mercado Ntra. Señora de África
- Auditorio de Tenerife
- Palmetum
- Flori, Cacao, Cactuși
San Cristóbal De La Laguna
- Institutul de Astrofizică
Am început cu o perioadă de relaxare și de acomodare după un zbor lung de 6 ore și încă un drum cu autobuzul de la aeroport la cazare de încă o oră.
Pentru a economisi, am ales ca în primele două zile cât am vizitat zona din apropiere să nu mai închiriem mașina.
Ce ne-a atras atenția imediat a fost clima blandă și multitudinea de oameni de la terase: părea a fi vară, deși erau decorațiuni de Crăciun pe străzi.
Centrul orașului era plin de viață și se simțea în aer un miros destul de ademenitor de paella.
În prima zi, am fost la piață. Mercado Ntra. Señora de África este un complex comercial sau bazar de mai multe influențe: fructe, flori, băuturi, condimente, dar și multe tarabe de obiecte de artizanat și bijuterii handmade, produse cosmetice… baruri de pinchos, tapas.
Cumpărături + mâncat și băut
De aici, la o aruncatură de băț este Auditorio de Tenerife. O structură stranie, sub formă de ou sau scoică, se ridică semeață la marginea orașului, în bătaia brizei marine.
Nu am intrat, dar ne-am plimbat de jur împrejur: m-a uimit că aproape toată suprafața clădirii este acoperită de bucăți mici de faianță de diferite mărimi și forme, de la mărimea unui deget până la dimensiunea palmei.
Pare să fi fost o muncă manuală și destul de asiduă, având în vedere imensitatea clădirii.
Faleza din Santa Cruz se continuă de la Auditorio cu un resort destul de luxuriant, construit fix de-a lungul mării, unde câțiva turiști se bronzau la piscină, într-un soare destul de arzător pentru decembrie.
Și imediat după, am ajuns la Palmetum, o grădină botanică urcată pe un deal, de unde se poate vedea insula în lung și în lat. Și ale cărei margini au o cădere dramatică spre mare.
Deși era perioada pregătirilor pentru sărbătorile de iarnă, nu aveam cum să nu ne minunăm de varietatea enormă de flori de care nu am mai auzit niciodată: cocotierii înalți, bananieri și cactuși de toate formele și mărimile.
Este foarte relaxant să te plimbi prin mini serele create pentru a replica diferite păduri sau zone tropicale, acompaniate de o muzică în surdină și sunete de junglă sau pădure care completează sunetele naturale ale pădurii și cascadelor în minuatură din aceste sere.
A fost cu siguranță un loc de relaxare: ne-am putut opri pe numeroasele băncuțe, pentru a admira fie orașul, fie grădina, fie oceanul, fie insula în toată lungimea ei.
Pe seară, am facut o escapadă destul de scurtă: pe o durată de 3 ore dus-întors, am luat din centrul Santei Cruz, de la Intercambiador, tramvaiul L1, care conectează orașul de cel vecin, San Cristóbal De La Laguna, aflat destul de sus în munți.
Drumul de la mare la munte durează, în general, 45 minute, iar costul unui bilet de tramvai este de maximum 4 de euro.
Știind că pe insulă sunt destule observatoare astronomice, am făcut o oprire și la Institutul de Astrofizică, dintre cele două orașe, în ideea de a vizita și de a vedea mai de aproape niște telescoape.
Însă a fost mai degrabă un loc pentru copii, cu multe activități interactive și explicații. Mi-a plăcut, am văzut și un telescop, însă nu a fost neaparat ținta mea.
La Laguna m-a surprins: este un oraș destul de mic, centru universitar important și plin de lume, pe cele 2-3 străzi principale. Multe magazine, decorațiuni de Crăciun, baruri și restaurante făceau ca acest orășel să zumzăie încontinuu.
Catedral de la Laguna este atracția principală, avea recreate în incinta ei peisaje de la Nașterea Domnului, ale căror lumini colorate contrastau cu albul și negrul simplu ale pereților catedralei.
Ziua 3 – prin Nord și Vest
- Puerto de la Cruz
- La Orotava
- Casa de los Balcones
- Marquesado de la Quinta Roja Garden
- Garachico
- Masca – la apus
O altă zi. Am plecat de dimineață cu un autobuz spre aeroportul Tenerife Nord, de unde am luat mașina, pentru a face un traseu prin nordul insulei în aceeași zi.
Programul este încărcat: prima oprire este la Puerto de la Cruz, un orășel cochet la malul nordic al insulei.
Ascuns printre munți, plaja lui se deschide brusc cu negrul absolut al stâncilor vulcanice de care valurile se sparg violent.
Soarele bate de peste munte și crează un peisaj dramatic. În larg, de-a lungul coastei, aventurierii fac wind surfing, iar de-a lungul orașului terasele împânzesc coasta abruptă, vibrând de viață și de veselie.
Înghețată, clatite americane și alte mirosuri de dulce se amestecă cu săratul din mare și cu preparatele din fructe de mare, servite pe la restaurante.
Este o altă lume, ascunsă de munți, unde mulți se retrag în vacanță, pentru a se izola de restul lumii și pentru a se bucura de ritmul agale al unui oraș în care timpul curge altfel.
La nici jumătate de oră de condus înspre interior, cocoțată pe munte, este Orotava, un alt oraș cu ritm propriu: o oprire mică, pentru 3-4 obiective în calea noastră.
Din Orotava, se vede atât insula, cât și latura nordică a oceanului.
După o mică pauză la una din terasele înverzite, care dau spre plajă, ne-a oprit în mijlocul drumului o procesiune religioasă, în care oameni îmbrăcați în diferite straie locale cărau o statuie greoaie a Fecioarei Maria, împodobită de flori și acompaniată de muzică.
A durat aproximativ 20 de minute până au trecut toți, iar noi am așteptat răbdători și ne-am bucurat de spectacol.
Puțin mai sus este Casa de los Balcones, un muzeu de artă, cu un balcon din lemn sculptat manual, de o măiestrie impecabilă. Nu am intrat, dar ne-am mulțumit să facem câteva poze.
Gradina Quinta Roja este un alt obiectiv de neratat: este o casă maiestoasă, cu o grădină în trepte, cu vedere la ocean. Pentru cei care își doresc, casa este deschisă publicului, pentru vizitat, sau prin restaurant/terasă, unde se poate sta la o băutură, în timp ce tot orașul cu oceanul se desfășoară în plan.
Garachico se laudă a fi „el pueblo mas bonito de Espana” și probabil așa este: situat tot pe coasta de nord, acest sătuc ascuns de munți are niște piscine naturale formate din lava neagră care odinioară s-a vărsat înspre ocean și a format niște locuri în care intră valurile în mod natural.
Pentru a se folosi de aceste piscine naturale în care apa rece a oceanului rămâne blocată în lavă și se încălzește de la lumina soarelui, localnicii au amenajat locul cu zone de acces, au securizat piscinele și au construit restaurante.
Este surprinzător cât de relaxant poate fi să stai pe margine și să privești valurile furioase ale oceanului cum intră în terasele de lavă care se îngustează și cum se sparg zgomotos de ziduri.
Satul este mic, are un centru cu câteva magazine de artizanat, în special de bijuterii din tot felul de roci indigene.
Urmând traseul de nord, fix în apropiere de apus, am ajuns la Masca, un must have pe lista noastră de obiective. Este un sat format din doar câteva case, dar amplasat între 2 munți și oferă o priveliște inedită direct către ocean, în nordul insulei.
Având în vedere că această vale naturală între doi giganți are în mijloc o stânca masivă în direcția oceanului, se formează o vedere ireală: atât la răsărit, cât și la apus, cum am prins noi, peisajul este ceva de vis.
Fix pentru asta ne-am dus până acolo: nu sunt multe de făcut într-un sat care este, într-adevăr, fermecător și mic. Dar ne-am dus pentru această poză la apus.
În continuare, spre cazarea din Santa Cruz, drumul șerpuiește de-a lungul munților, în partea de vest a insulei care deschide un peisaj minunat: apusul peste insula Tenerife, dar în zare se pot vedea și insulele învecinate: La Gomera și El Hierro.
Ziua 4
- Finca Las Margaritas Banana Experience de Tenerife
- Parcul National Teide – Pico del Teide
- Los Gigantes
Următoarea zi și o experiență inedită: plantație de banane la Finca Las Margaritas Banana Experience de Tenerife.
Mă gândesc cât de ciudat este că am fost atât de entuziasmați să vedem banane într-o altă țară: nu am fost la fel de încântați de o livadă de mere sau caise la noi în țară. Dar bucuria a fost întemeiată.
Am parcurs practic toată insula de la Santa Cruz din nord până în Sud la această fermă. Între 9.00 și 12.00, ei deschid ferma pentru turiști, le oferă produse locale pentru degustat și cumpărat; iar după, se apucă de treabă, reluându-și activitățile de fermă – o maximizare destul de eficientă a procesului.
Costă 10 de euro pentru acces și degustare sau 15 euro, care include și ghidul.
Am apelat la prima variantă, pentru că până la urmă erau doar bananieri de văzut și peste tot erau inscripții care povesteau cum decurge procesul și viața celor care lucrează pe plantație.
Am făcut poze din toate unghiurile la toate bananele și la florile lor; ceea ce mi-a plăcut este vinul și marmelada de banane și papaya pe care le-am degustat.
Mi s-a părut foarte simpatic magazinașul în care vindeau și produse cosmetice din banane, papaya și mandarine; dar și tot felul de lucruri care mai de care mai interesante.
Pico del Teide este mereu aglomerat
Restul zilei l-am dedicat să urcăm pe Pico del Teide, adică vârful vulcanului care a creat insula. Drumul a șerpuit mult printre munți și printre pădurile de pini, unde ne mai opream din când în când să respirăm aerul proaspăt și să admirăm oceanul din diferite puncte.
Dar urcând și mai mult, am ajuns într-un câmp sterp, lunar, din mijlocul căruia se ridică semeț Teide.
Unde ne aflam noi, de fapt, era o caldeira mai veche a unui alt vulcan mai vechi și mai puternic din rămășițele căruia a răsărit ulterior Teide.
Ne-am oprit de mai multe ori să facem poze. Dar nu avut posibilitatea de a prinde un unghi atât de larg încât să încapă adevărată dimensiune a peisajului din fața noastră și a trebuit să ne mulțumim doar cu niște frânturi.
Pico del Teide este mereu aglomerat: parcarea era aproape plină și nu îmi dau seama cum ar trebui să arate în mijlocul verii, când toți dau năvala în Tenerife.
Am luat biletele de telecabină dus-întors de pe site-ul lor, https://www.volcanoteide.com/, care au fost 40 de euro dus întors.
Site-ul este foarte user friendly și oferă multe tururi personalizate și informații despre legenda locală a vulcanului.
Mie mi-a plăcut enorm: au personaje de desene anumate în stil anime care întruchipează zeitățile lor și povestesc despre ultima erupție a vulcanului, într-un stil foarte clar și dramatic.
Merită văzut – filmul rulează la muzeul de la telefericul de jos, al cărui access este deja inclus în preț.
Așa că am urcat. Mult. Ajunși sus la peste 3.700 m altitudine, printre câteva zăpezi am văzut totul de jur împrejur: toată insulă, celelalte insule, toată caldeira vulcanului, câteva orașe, tot.
Este absulut minunat cât de înalt este vârful vulcanului într-o insulă mică, în mijlocul oceanului. Se mai poate face trekking de la stația de sus a telefericului până pe lateralul vârfului care duce spre nord-vest, de unde se pot vedea și Gomera și Hierro.
De vis.
La întors, am făcut un ocol până pe partea vestică, unde se află un oraș minunat, Puerto de Santiago. Este ca o stațiune la ocean, plin de viață și restaurante, înghesuit pe o fășie de pământ îngustă între munte și mare.
Dar pe noi ne-a interesat de fapt Los Gigantes, o formațiune muntoasă care formează un perete imens și abrupt înspre ocean. Fiind poziționat la vest, apusurile luminează peste acest versant de munte și formează o imagine absolut fantastică.
Ziua 5
- Playa de las Teresitas
- Parcul National Anaga
- Mirador Cruz del Carmen
- Mirador Pico del Ingles
- Playa de Benijo – plajă cu nisip negru din Nord
Ultima zi plină: lângă Santa Cruz, la nici 15 minute de condus, este Playa de las Teresitas, o porțiune de uscat și plajă înghesuită între un masiv montan și ocean.
O apă limpede și caldă, chiar în decembrie, un nisip auriu și fin – este destinația perfectă pentru plajă.
Dar nu stăm mult, plecăm spre parcul natural din partea nordică, Anaga. Drumul trece iar prin munți, dar aceștia nu sunt vulcanici. Pe alocuri seamănă cu Transilvania noastră la serpentine, dar ocazional oprindu-ne la view point, vedem în zare vulcanul și apa și ne dam seama că nu este așa.
Străzi înguste și întortocheate trec prin diverse sate mici și fermecătoare, dar lăsându-le și pe acestea în urma ajungem în inima munților, unde drumul este acoperit de-o parte și alta, astfel încât formează un tunel.
O salbă de sătucuri
Am trecut pe la Mirador del Carmen, unde am făcut un popas pentru a face câteva poze în drumul nostru spre Mirador Pico del Ingles, cel mai înalt punct din Anaga, de unde se vede toată insula cu mai toate elementele ei, Santa Cruz, La Laguna, Vulcanul, insula învecinată, Gran Canaria – nordul și sudul într-o singura priveliște.
Ce este absolut fantastic este drumul până la Pico del Ingles: îi zice Camino Viejo al Pico de Ingles și este (în teorie) un drum pietonal care te duce prin niște tunele de verdeață ale copacilor, de zici că intri într-un alt tărâm.
Dar mai aveam un lucru de văzut: plaja din nord-ul parcului Anaga, șerpuind pe un drum destul de îngust dar bun, ne-am lăsat din munți înspre plajă, trecând pe la Roque de las Animas, un monument natural, spre Playa de Benijo.
Aceasta din urmă este o plajă destul de izolată și situată la nordul insulei, unde drumul se oprește direct în pădure. Este o plajă cu nisip negru vulcanic și foarte fin.
Contrastează cu albastrul profund al oceanului și în razele unui soare la apus formează niște culori aproape ireale.
Am intrat într-o apă surprinzător de caldă pentru ocean în decembrie și pe măsură ce înotam mă uitam înapoi spre negrul plajei care strălucea în soarele aproape adormit, cu un munte masiv în spate care ne separa plaja de restul lumii.
Citește și: Bisericile fortificate din Transilvania. Un weekend printre secrete medievale
Tenerife pentru bugete mici. Ziua 6
- Los Cristianos
- Playa de la Américas
Profitând de faptul că aveam zborul pe la 7.00 seara, am plecat din Santa Cruz, din nou spre sud-vest, vizitând Los Cristianos, o localitate foarte adorată de străini, mai ales în timpul verii, și a sa plaja, Playa de la Américas.
Acestea două ne-au surprins: era multă lume, restaurante, cafenele, lume la plajă, lume în apă – ca și cum ar fi fost în plin sezon estival. Soarele arzător de sud de Tenerife ajuta în mod evident.
Am vrut să avem o ultimă frântură de vacanță însorită, înainte de a ne întoarce într-o Românie destul de ploioasă, dacă nu chiar cu zăpadă.
Per ansamblu nu a fost o vacanță costisitoare și timpul ne-a permis să ne atingen toate obiectivele în doar 6 zile. Dar recunosc: stilul nostru nu este neapărat de a merge pe relaxare, ci mai degrabă pe explorare.
Daca aș mai fi avut timp, aș fi dorit să vizitez și telescoapele de lângă vulcan, să înot și în plaja însorită cu nisip auriu de la Teresitas și să explorez o zonă vulcanică, aproape lunară, în partea din nord-vest a insulei, în zona Masca.
Nu am fost pasionați de grădini zoologie sau botanice, care sunt destule pe insulă (de vizitat Loro Parque).
Dar a fost o vacanță frumoasă, care ne-a dus în nici o săptămână de la peisaje montane la cele maritime în 30 de minute, de la vulcan la grădini luxuriante și ferme de banane, de la orașele la sate uitate prin munți unde drumul se termina și doar un munte masiv împădurit stă între tine și următoarea insulă.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
