Tezaurul de la Teatrul Național din Iași. Povestea celor 800.000 de costume | Ziarul de Iași

Tezaurul de la Teatrul Național din Iași. Povestea celor 800.000 de costume: „Deși recondiționarea poate masca trecerea timpului, atingând materialul, se poate simți adevărata vârstă a rochiilor”.

În teatru totul se refolosește, de la materialele de decor, cum ar fi lemnul și metalul, până la costume. Astfel, Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași a ajuns să adune aproape 800.000 de costume.

Deși încă se creează costume noi, dacă se găsesc printre cele vechi unele care se potrivesc și pot fi ajustate sau modificate, acestea sunt reutilizate.

„Nu există loc mai frumos pe lume”

Restul costumelor sunt păstrate cu mare grijă, depozitate într-un spațiu unde podeaua este stropită periodic cu naftalină, iar din când în când sunt trimise la curățat.

Toate acestea sunt făcute pentru ca trecerea timpului să lase cât mai puține urme asupra aspectului costumelor.

Citește și: Știință, nu pseudoștiință. Sofia, la 102 ani, ia lecții de astronomie de la o profesoară din Elveția. Vrea să afle de unde vine încălzirea globală și dacă stelele dispar

Mariana Lazăr este costumier de peste 30 de ani sau cum ar spune ea, „un soi de piele a actorului”. Aceasta afirmă că „nu există loc mai frumos pe lume decât teatrul” și nu-și poate imagina făcând altceva.

Ea spune că fiecare zi aduce ceva nou, niciodată nu e la fel. Noaptea visează costumele și nu poate dormi dacă știe că ceva nu este pregătit.

Aceasta este, spune ea, diferența dintre pasiune și un simplu job făcut doar pentru bani, acea frământare care nu te lasă în pace pentru că îți pasă.

Citește și: Director la Sf Pantelimon despre angajatele care au sesizat procuratura: „În fiecare zi în care profesează, defăimează ireversibil imaginea profesională a medicilor din întreaga țară”

„Cu cât vii mai sărac, cu atât pleci mai bogat în momentul când pleci din teatru”, adaugă Mariana.

„La început, mi se părea o lume plină de magie, eram fascinată. Pierdeam noțiunea timpului, uitând când trebuie să dorm sau să mănânc, pentru că, stând lângă ei (actori), mă lăsam absorbită de poveștile lor și uitam de mine.

În teatru, veneai din pasiune, nu pentru bani, niciodată nu s-au câștigat mulți bani aici. Lumea crede că în teatru se câștigă bine, dar, de fapt, toți veneau din dragoste pentru artă. Când mergeam în turnee, fiecare împărțea ceea ce avea. E greu de descris cum era atunci”, a declarat Mariana Lazăr.

Continuarea în Ziarul de Iași

Urmăriți PressHUB și pe Google News!

(sursa foto: ziaruldeiasi.ro)