Într-un final, după aproape șapte ani de când Timișoara a câștigat titlul de Capitală Europeană a Culturii, perioadă care a consemnat câteva scandaluri mari, o mulțime mai mici, schimbarea administrației locale, dar și doi ani de pandemie, în weekend-ul 17-19 februarie 2023 s-a deschis oficial, în târg, anul cultural – o manifestație care a strâns o mulțime de energii, multe faine, câteva hei-rupiste, dar a și scos la iveală limitările unei comunități încremenite în auto-admirație, consumată de propriu-i trecut (cât de cât) glorios.
Deși au fost peste 130 de evenimente înghesuite în cele trei zile, cele două subiecte de discuție din urbe au fost schela din Piața Victoriei -„e urâtă sau nu e urâtă / e oportună sau nu e oportună / e bună locația aleasă sau nu e bună” – un proiect arhitectural organizat de Ordinul Arhitecților din România, Filiala Teritorială Timiș; și trupele chemate să cânte la concertul de deschidere – motiv de polemică aprinsă – fiecare a venit cu lista lui „mai bună”, mai „timișoreană”, mai „reprezentativă” – semn că în Timișoara festivismul încă ocupă un loc important în discursul comunității.
Cele 130 de evenimente, care au sărbătorit și diversitatea, și artiștii români, și pe cei sârbi, și pe cei maghiari, și pe cei germani, și moștenirea multi-etnică, și avangardismul anilor `70, și libertatea, și rockul, și inovația, și premierele, și tramvaiul, și progresul, și tradiția, s-au desfășurat departe de nemulțumirile politice.
Continuarea, pe sunmedia.ro!
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
FOTO Facebook Dominic Fritz
