Ai primit mesaj pe Whatsapp? Nu ai scăpare! Ce urmează? Un „dialog” nescris, care balansează între nevoia de timp, viață privată și manipulare.
La început a fost funcția “seen”, acea bifă albastră care îți arată că destinatarul a văzut mesajul tău. Apoi, a apărut opțiunea de dezactivare a notificărilor, ca expeditorul să nu mai vadă “seen”- ul. Dar funcția de vizualizare a detaliilor mesajului trimis face dezactivarea notificărilor inutilă. Expeditorul află că ai văzut mesajul. Și că nu ai răspuns. Ce urmează ne spun psihologii: un „dialog” nescris, care balansează între nevoia de timp, viață privată și manipulare.
Chiar dacă este mediată de tehnologie, comunicarea presupune o relație interpersonală care are efecte psihologice asupra interlocutorilor. Care sunt situațiile și efectele ne-au explicat doi psihologi.
1. Care sunt efectele psihologice ale funcției „seen”. De exemplu, apare ”seen” dar interlocutorul nu răspunde la mesaj. Ce simte cel care a trimis mesajul? Dar cel care l-a primit?
Indiferent de platforma online despre care vorbim, funcția „seen” oferă celor care comunică atât avantaje, cât și dezavantaje.
Pe de o parte, poate contribui la o mai mare încredere că procesul de comunicare decurge fluent și deschis și poate crește nivelul de încredere – celălalt vede ce îi scriu, îmi permite să văd că a văzut ce îi scriu, deci este atent la conversația noastră și nu are nimic de ascuns, e transparent cu mine. Funcția „seen” poate avea, așadar, un impact pozitiv asupra relațiilor, de orice fel ar fi acestea.
De asemenea, dacă știu că celălalt a văzut mesajul meu, dar nu a răspuns și chiar am nevoie de o informație, îi pot reaminti de acest lucru după un timp rezonabil.
Pe de altă parte, internetul și platformele online ne pot face să credem că avem acces la timpul și resursele celorlalți oricând. Vedem, de exemplu, persoane care scriu oricui și la orice oră, având așteptarea ca celălalt, mai ales dacă este vizibil online, să și răspundă în cel mai scurt timp. Sunt șterse astfel anumite granițe între timpul și resursele personale și timpul și resursele pe care suntem dispuși să le împărțim cu ceilalți, ceea ce ne poate face să ne simțim copleșiți.
În cazul în care cineva trimite un mesaj, vede că celălalt l-a citit, dar respectiva persoană întârzie să răspundă, ambele părți pot resimți frustrare. Pot apărea interpretări eronate și chiar se pot naște tensiuni sau conflicte.
● Expeditorul se poate simți respins sau ignorat și lipsit de importanță în relație cu celălalt. Se poate ajunge la ceea ce numim overthinking și anxietate: „Am zis ceva greșit? / Mă ignoră? / S-a enervat? / Nu răspunde în mod intenționat? Ce spune asta despre relația dintre noi?” etc.
În realitate, cel căruia îi scriem se poate afla într-un context în care chiar nu poate răspunde: poate fi într-o ședință, la cumpărături, într-o discuție etc.
● Cel care primește mesajul se poate simți presat să răspundă imediat, iar asta vine la pachet cu stres și cu sentimentul că e obligat să fie mereu conectat, deși poate nu își dorește asta. Sau cel puțin nu cu oricine.
Probabil ne amintim mulți de perioada în care primeam un email, iar când îl deschideam, eram notificați că expeditorul va fi anunțat că tocmai am citit ce ne-a scris. Evident, asta implica faptul că așteptarea este să răspundem cât mai repede. Acea funcționalitate aducea un nivel în plus de presiune, stres și anxietate, așa cum poate aduce astăzi funcția „seen”.
Apare totodată și sentimentul că ni se impune într-un mod intruziv cum să ne prioritizăm activitățile și interacțiunile.
2. Există un ”seen” agresiv, arogant, manipulator? Pe cine ajută, de fapt, funcția „detalii” care arată că mesajul a fost văzut, cu toate că notificările sunt oprite? E un ”seen” mai „îndulcit”?
La fel ca în cazul comunicării din mediul offline, și în mediul online pot apărea aceleași atitudini, indiferent de platformă. În funcție de relația dintre interlocutori, de istoricul de comunicare, dar și de alți factori, da, poate exista un „seen” pasiv-agresiv, arogant sau chiar folosit ca formă de manipulare. Dar e vorba despre cazuri specifice, NU putem generaliza. Totul depinde foarte mult de diferite aspecte ce țin de context.
Însă în cele mai multe cazuri, dezactivarea acestei funcții vine ca o formă de protejare a propriilor limite, a timpului și resurselor personale.
În zilele noastre, atenția noastră este împărțită între foarte multe lucruri, iar tehnologia doar a amplificat acest lucru. Studiile arată, de altfel, că tehnologia este una dintre cauzele pentru care capacitatea și durata de concentrare (attention span) sunt tot mai scăzute.
Faptul că pe anumite platforme de social media sunt permise, de regulă, doar forme de conținut scurt (videoclipuri de o anumită durată, postări-text limitate la un anumit număr de caractere sau cuvinte) reprezintă atât o cauză, un factor perpetuant, cât și o consecință a acestui fenomen. Sunt mai mari șansele să urmărim astfel de conținut dacă nu ne solicită foarte mult atenția și capacitatea de concentrare.
În contextul amintit, eliminarea oricărui tip de distragere sau presiune poate fi benefică pentru sănătatea psihică. De altfel, studiile din ultimii ani confirmă faptul că dezactivarea funcției „seen” poate contribui la diminuarea anxietății și a stresului și la creșterea sentimentului că avem un mai mare control asupra propriului timp și program, asupra productivității și propriilor resurse de energie, disponibilitate emoțională etc. Este în primul responsabilitatea noastră să ne menajăm sănătatea psihică și starea de bine în acord cu propriile nevoi.
3. E general valabil că dezactivăm „seen” pentru a ne autoproteja?
Dezactivarea funcției „seen” poate avea impact negativ asupra relațiilor cu ceilalți, pentru că poate aduce ambiguitate și nesiguranță în comunicare și în relații.
Din păcate, comunicarea în mediul online ne influențează capacitatea de a comunica asertiv, adică sincer, clar și răspicat, dar respectuos și cu atenție și la nevoile celorlați.
În mediul online e mai ușor decât în offline să nu răspunzi unui mesaj, deși l-ai văzut și ai putea răspunde, pentru că nu te confrunți direct și imediat cu posibilele consecințe negative.
Așa că, pentru a elimina sentimentul că ai totuși responsabilitatea să răspunzi, dezactivezi „seen”.
Sunt așadar și cazuri în care dezactivarea acestei funcții poate reflecta o lipsă de asumare a responsabilității, precum și capacitatea sau disponibilitatea redusă de a susține discuții dificile sau de a comunica deschis anumite limite.
O alternativă ar fi să comunicăm deschis, cel puțin celor cu care interacționăm frecvent (partener, familie, prieteni, colegi) că uneori nu putem răspunde imediat, dar că o vom face atunci când avem posibilitatea.
Desigur, în ziua de astăzi, suntem conectați cu mult mai multe persoane decât în trecut și avem acces mult mai ușor unii la alții, așa că este dificil să le comunicăm tuturor care sunt limitele pe care dorim să ni le respecte.
Totuși, putem clarifica aceste lucruri măcar cu cei apropiați, astfel încât să ne protejăm cele mai importante relații.
Funcția “seen” s-ar putea să fie gândită ca un instrument de suport pentru utilizatorii serviciilor de mesagerie, dar în același timp ea are și un efect nociv.
În general, mesageria instant e caracterizată de percepția acestui acces aproape nelimitat la celălalt, funcție cu care deja ne-am familiarizat cu toții în ultimii 15 ani, de când telefonia mobilă a devenit un bun de consum foarte accesibil.
Prin urmare, am normalizat treptat acest tip de acces aparent nelimitat la cei cu care dorim să comunicăm, ceea ce înseamnă și că ni s-au permeabilizat destul de mult granițele personale.
În spațiul virtual, ele sunt oricum și mai difuze decât în realitate.
Dacă înainte de telefoanele mobile era ceva normal ca oamenii să nu poată să răspundă oricând, în prezent lipsa răspunsului echivalează cu un gest de ignorare sau chiar un fel de indisponibilitate ostilă.
Iar funcția de “seen” cred eu că face parte dintre acele instrumente gândite inițial ca un suport pentru utilizatori, astfel încât să fie mai ușor de modulat acea anxietate dată de lipsa răspunsului imediat.
Ceva de genul „Nu a văzut mesajul, răspunde după ce îl vede”. Doar că în prezent ne confruntăm cu acest upgrade al serviciilor de mesagerie, care ne permite să verificăm dacă mesajul a fost trimis și, mai mult, citit sau ascultat.
Iar asta înseamnă că anxietatea celui care trimite mesajul are un nou teren de desfășurare – „Dacă nu mi-a răspuns, deși a văzut mesajul, înseamnă că are ceva cu mine / nu îi pasă / mă ignoră / a pățit ceva / am făcut eu ceva greșit”. Și fiecare dintre variantele astea de interpretare are nevoie de mecanisme și resurse diferite de coping pentru autoregrarea emoțioanlă.
Eu cred că dilema seen-ului e urmarea directă a pierderii consistenței granițelor personale, odată cu popularizarea serviciilor de mesagerie, servicii care facilitează și încurajează chiar încălcarea granițelor personale ale oamenilor. Pentru că putem să le încălcăm mai ușor, o vom face și nu vom vedea nimic greșit în asta, chiar dacă, la rândul nostru, suntem expuși la același tip de tratament din partea celorlalți.
Pe scurt, cred că e o formă foarte subtilă de abuz relațional, care ilustrează foarte bine felul insidios în care tehnologia ne modifică funcționarea psihică și comportamentul interpersonal.
Dar intenția personală nu e neapărat una negativă, o încălcare conștientă a granițelor celorlalți, ci mai degrabă e vorba de centrarea involuntară și inconștientă, automată, pe propriile nevoi, în detrimentul nevoilor celorlalți. Dacă eu am nevoie de un răspuns, celălalt nu mai are unde să se ascundă, iar dacă întârzie să-mi răspundă, voi percepe întârzierea ca pe o agresiune subtilă sau cel puțin un gest ostil.
Prin urmare, în economia psihică, nu cred că seen-ul este în mod cert un gest de aroganță, cât mai degrabă revendicarea unui tip de protecție a granițelor personale împotriva unor mecanisme intruzive incluse în funcționarea de bază a serviciilor de mesagerie online.
Totuși, există și nuanțe. Putem să luăm în considerare mai mulți factori în această analiză a „datului cu seen”:
• Tipul de relație (dacă există sau nu interacțiuni anterioare și de ce natură au fost ele, cât de agreabile sau etice au fost);
• Tipul de mesaj care a primit seen, dar nu și un răspuns (dacă mesajul încalcă niște limite sau e o solicitare formulată cumva intruziv, egoist, critic sau autoritar, atunci seen-ul s-ar putea să însemne că celălalt are nevoie de timp de procesare sau chiar să reprezinte un comportament de tip evitant, care previne sau amână angajarea într-o interacțiune pe care persoana nu o dorește sau o preconizează a fi dezagreabilă);
• Contextul comunicării (dacă este o platformă de socializare generică, unde poți contacta inclusiv necunoscuți sau un serviciu de mesagerie care presupune ca persoanele implicate să aibă o formă de conectare anterioară pentru care și-au exprimat acordul, de tipul friends, match pentru aplicațiile de dating sau numărul de telefon salvat în agendă).
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
