Beția puterii pare a fi cea mai periculoasă dintre toate. Atunci când ajungi să poți să arunci cu banii publici pe fruntea celor care să te sprijine pentru a te menține la putere, simți că nu ai mai pleca de acolo. Chiar și atunci când sfârșitul pare inevitabil pentru că nu mai poți să mergi pe stradă fără să te înjure oamenii, te ții de putere pentru că nu poți să te gândești cum ar fi să te întorci înapoi la viața de cetățean obișnuit care să respecte legea și care să fie tratat ca un sclav de către statul român.
Dictatura era permisă la romani atâta timp cât republica era în pericol. După ce războiul era câștigat, cel care condusese temporar se retragea de bunăvoie și lăsa republica să fie condusă pe termen limitat de către cei aleși de popor. Acum pare că țara se întrupează de fiecare data într-un OM de excepție, fără de care prunele nu se mai coc și grâul nu mai răsare.
Chiar și după Revoluția din 1989, am avut mereu câte un OM care părea că este de neînlocuit și de care depinde soarta nației. Riscul să ajungem să trăim în dictatură a crescut în condițiile în care conservatorii radicali au strâns destui alegători care sunt dispuși să elimine dreptul celorlalți de a avea o opinie diferită și care fac circ în care se prezintă ca martiri ai unei cauze sfinte legate de lupta cu știința medicală.
Polarizarea societății românești este accentuată de gândirea pozitivă a celor două suflete pereche la guvernare, cel mai mare fan al jocului de golf și primul premier cu închisoare înainte de numirea în funcție.
Cei doi ne transmit că vaccinarea a fost un succes, deși noi cu bulgarii am devenit un pericol pentru restul Uniunii Europene, și că românii refuză să perceapă cât de bine o duc. Scenariul roz al celor doi pare scos din colecția de povești de adormit votanții în care mătușile pensionare ies la restaurante de lux să mănânce până ce golesc flaconul de Colebil, în timp ce bătrânii cu pensie de cooperativă de producție golesc roabele de Moet alături de zeci de topmodele în cluburile din stațiunile de pe litoralul românesc.
Cei doi buni prieteni au format o echipă câștigătoare care ignoră matematica și votul exprimat în alegeri și ne spun că poți cu un sfert din parlament să conduci relaxat țara, fără să îți fie frică de moțiuni sau de legi prin care să fie legat guvernul de mâini și de picioare. O prietenie frumoasă a început cu alungarea progresiștilor care au crezut că o alianță cu Superman ar însemna să fii egal cu Superman.
Superman nu poate fi răpus decât de kriptonita parlamentară, care nu va fi folosită de către socialiști pentru că Superman este cel mai bun vestitor al guvernării socialiste din 2024. Superman pare însă să nu înțeleagă că țara nu poate fi condusă doar de vlăstare liberale. Alergia la orice moleculă atinsă de progresiștii care au refuzat să pupe cizmele roșii cu ținte ale lui Superman distruge instituții care începeau să funcționeze așa cum era Garda de Mediu, spre bucuria mafiei deșeurilor și a politicienilor interesați de propășirea otrăvirii noastre a tuturor ca să poată dânșii să se bucure de aer curat în Elveția.
Superman putea să întrebe partenerii de guvernare Fidesz dacă sunt de acord să își asume politic oameni asumați anterior de către progresiști. Ne îndoim că Ministrul Mediului ar fi refuzat să continue colaborarea cu un șef al Gărzii de Mediu cu care avea o relație excelentă. Doar că pentru Superman tot ce a fost al progresiștilor este al său și al echipei câștigătoare și acum progresiștii și profesioniștii asumați de către aceștia, cum a fost și șeful Casei de Asigurări de Sănătate, trebuie dați afară pentru că el nu poate concepe să fie altceva decât șef, așa cum a spus fostul său superior care l-a dat afară cu bucurie în suflet prin reorganizare de la ING.
Toamna aceasta se vor număra bobocii și voturile pentru președintele liberalilor. Președintele țării va veni la congres de mănuță cu Superman pentru a-l recomanda ca succesor al său și pentru a anunța pe progresiști că el va refuza să mai numească un alt premier până la finalul mandatului său. Când ai găsit un suflet pereche pentru guvernare, nimeni nu te poate despărți.
Întrebarea rămâne dacă iubirea fraternă dintre cei doi merită sfidarea pe care ne-o arată nouă, tuturor, prin refuzul de a se comporta ca doi aleși care sunt totuși acolo temporar și care vor deveni în mod inevitabil cetățeni obișnuiți. Dacă iubirea învinge totul și va câștiga partidul liberal din nou, pentru cei doi – fără un alt proiect de țară în afară de Alături de Superman – va fi dificil să se evite o criză profundă de încredere în sistemul politic democratic, care va permite ca zorii să devină aurii în 2024.
