Orice regim totalitar are o problemă cu cei care își permit să glumească despre prostia conducătorilor. Khasha Zwan a fost un polițist afgan care făcea glume despre tot ce îl înconjura la cererea fanilor săi. În mod natural, nu putea evita să critice anumite idei ale talibanilor. De aceea, doi băieți talibani, reprezentanți ai talibanilor victorioși, la fel de încrezători în ideile lor ca și legionarii noștri de mai demult, l-au răpit și l-au împușcat cu gândul că vor aduce multă plăcere stăpânilor lor.
Argumentarea cu forța unui încărcător descărcat în oponent nu este nimic nou nici pentru noi. Și Nicolae Iorga a fost răpit de legionari și împușcat pentru că nu se închina la icoana Căpitanului și își permitea să aibă idei contrare. Ura față de cel care își permite să te critice este prima etapă în declanșarea unor violențe care să îți impună punctul de vedere. Sălbaticii nu sunt doar în Afganistan, sunt peste tot și așteaptă să ajungă la putere pentru a ne controla cu drept de viață și de moarte asupra noastră.
Atunci când ai pierdut libertatea de a glumi despre inteligența conducătorilor trebui să lupți să crezi în ceea ce ei îți spun. Afganii nu au în acest moment altă opțiune decât să se conformeze regulilor impuse de talibani și să spere că echipele morții nu vor avea suficient timp și gloanțe să ucidă fiecare afgan care gândește non-taliban.
În țările democrate, inclusiv la noi, se vorbește despre cum ni se fură heterosexualitatea, despre cum masca te transformă în canibal și despre cum impunerea vaccinului pentru cei care sunt plătiți de stat reprezintă o ofrandă adusă Satanei de către ”Bilgaiț, Soros și reptilieni”. Faptele alternative propuse de fanii lui Donnie Goldilocks ar trebui să înlocuiască realitatea pandemică cu o realitate în care boala să fie ascunsă sub preș.
Dacă anumiți politicieni vor reuși să învingă pandemia prin simpla ignorare a cadavrelor, atunci ei ar trebui votați pentru că prin credința în ei am învins pandemia. Ideile totalitare se aseamănă. Dacă liderul politic înțelege că o idee îl ajută să preia puterea sau să o mențină, se va ține de ea așa cum unii politicieni de la noi se țin de ideea că vaccinarea ar trebui interzisă pentru că este o alternativă diavolească la rugăciune sau va veni Ru Paul să ne fure cu armata lui de Regine heterosexualitatea, românismul și sufletul creștin nemuritor. Ceea ce contează este ascuns cu o perdea de fum pentru că toți cei care propagă aceste idei nu pot oferi nimic concret oamenilor. Așa cum talibanii nu pot oferi bunăstare, educație și dezvoltare economică, și vor oferi doar sărăcie și durere și prietenii lor sălbatici din Europa sunt la fel de puțin preocupați de lucrurile care contează.
În libertate ideile nu foarte inteligente sunt cele mai frecventate, doar că ele nu pot trăi prea mult dacă ai o populație educată. Atunci când oamenii nu au acces la educație, sunt manipulabili și ajungă să creadă în mituri urbane livrate de propagandiști profesioniști. Actorii ce practică satira politică lovesc mai puternic totalitarismul decât glonțul. Pentru fanii lui Donnie Goldilocks este emblematic procesul acestuia cu Bill Maher pentru că acesta își permitea să critice ideile aberante ale fostului președinte american. Și atunci când pot marii oameni politici amenință și folosesc orice resursă a statului și recurg la sărăcirea criticilor, la aruncarea acestora la ocnă sau la asasinare pentru a forța pe toți ceilalți să se limiteze doar la ode omagiale.
Cei care nu se încolonează pot rămâne în viață doar dacă oamenii înțeleg că păstrarea în viață a unui bufon ține regatul în viață. Talibanii nu au înțeles că doar dacă omori un om, nu omori ideile sale. Doar că ideile respective în Afganistan îți aduc moartea, într-o democrație îți pot procura o existență prosperă. Putem să ne amintim de glumele făcute la adresa președinților americani de către actori de renume ce reușesc să umple stadioane cu bancurile lor cele mai reușite. Chiar și noi trăiam și puteam respira pentru că aveam bancurile cu Ceaușescu. Revolta față de inapoierea comunismului era transmisă prin glume și reușeam să rămânem liberi în gândire și să creștem intelectual, chiar dacă trăiam în cel mai dur regim represiv din Europa de Est.
”E bine că ați râs de prostie, de minciună, de ridicolul sălbăticiei….și poate că râsul nu e de ajuns …opriți să otrăvească sufletele tinerilor…opriți să facă din țara asta a noastră frumoasă și bună un lagăr de concentrare sau o pușcărie….opriți să facă din poporul român o victimă sau un călau ….dacă vreți să vă bucurați, dacă vreți să râdeți, dacă vreți să rămâneți oameni”. Costică Caratase vorbea despre ciuma verde, dar ceea ce ne spune în monologul său vorbește despre orice tip de ciumă care ucide râsul și care vrea să credem în altceva decât în rațiunea noastră și să ne jertfim pe altarul unor idei politice de tip totalitar. Sunt sigur că și Khasha Zwan ar fi spus același lucru despre criminalii săi talibani și că și-ar fi dorit ca alte națiuni să fie mai deștepte decât cea afgană și să evite să cadă în plasa unor idei extremiste care să devină politică de stat, indiferent de originea lor.
Dacă luptăm pentru altceva decât ”pentru o lume a rațiunii, o lume în care știința și progresul să conducă la fericirea tuturor oamenilor” așa cum ne sfătuia Charlie Chaplin în discursul său despre ”Marele dictator”, însemnă că nu procedăm corect. Derapajul totalitar este posibil la orice națiune pentru că oricând propaganda, necesară pentru controlul cetățenilor obișnuiți așa cum ne spunea Hannah Arendt poate cuceri masele supuse unei educații precare dacă elitele și mafia ajung la concluzia că dictatura le este favorabilă. Iar masele se educă prin modele umane așa cum sunt cei care spun glume despre cei puternici.
În lipsa bufonilor, doar propaganda rămâne disponibilă și deschide drumul dictaturii.
