Traficanții de arme n-ar trebui să se plângă de imigranții ilegali

Data:

Patru lucruri mari și late trec ilegal granița dintre SUA și Mexic: droguri, imigranți fără forme legale, bani murdari și arme. Ni se vorbește tot timpul de primele două și foarte rar de ultimele două. Guvernul Mexicului ne-a amintit recent de problema armelor când a dat în judecată 10 companii americane producătoare de armament, acuzându-le că înarmează cu bună știință cartelurile narco-traficante.

Ne isterizăm des pe tema familiilor care trec ilegal granița cu Statele Unite (comițând o infracțiune minoră, de același nivel cu fumatul unei țigări de marijuana), dar nu dăm nicio atenție cantității enorme de arme vândute ilegal de către americani sociopaților din cartelurile mexicane. Nimeni nu se obosește să ceară construirea unui zid la graniță pentru a proteja Mexicul de infracționalitatea americană.

„Nu vom cunoaște niciodată adevăratele dimensiuni ale acestui tip de trafic ilegal. Dar un studiu a estimat că mai mult de 200.000 de arme sunt traficate peste graniță în fiecare an. Iar autoritățile mexicane au estimat în 2020 că 2.5 milioane de arme au fost introduse ilegal în Mexic în ultimii 10 ani” scrie Ioan Grillo, un jurnalist britanic care trăiește în Mexic, în cartea sa Bani murdari și arme”.

Citește și: Am promis să nu-i pedepsim pe cei care trec granița ilegal

Mexicanii spun că lucrurile stau chiar mai rău decât atât, acuzând manufacturierii americani de arme că-și ajustează designul și marketingul produselor lor special pentru a le face atractive pentru asasinii cartelurilor. „Revolverul .38 Special produs de către Colt are gravată pe o parte a țevii imaginea revoluționarului mexican Emiliano Zapata, iar pe cealaltă parte un citat atribuit lui care spune așa: ,E mai bine să mori în picioare decât să trăiești în genunchi’. Un asemenea pistol a fost folosit în 2017 la asasinarea cunoscutei jurnaliste de investigație Miroslava Breach Velducea, care dezvăluise cazuri de corupție, rețele de traficat droguri și încălcări ale drepturilor omului” se arată în plângerea înaintată tribunalului federal din Massachusetts de către guvernul mexican.

În paranteză fie spus: la Revoluția Mexicană din 1910-1920, atât revoluționarii lui Zapata cât și soldații guvernului au fost înarmați de către americani. „Războiul Împotriva Drogurilor” din zilele noastre nu e prima oară când America umple Mexicul de arme.

În cartea sa, Grillo descrie procesul prin care armele dispar în diferite puncte în America, pentru a reapărea mai apoi în mâinile narco-traficanților mexicani. Primul pas este achiziționarea de arme de către cetățeni americani ori la târgurile de arme aproape total nereglementate ori la unul dintre cele mai bine de 100.000 de comercianți legali de arme din țară. Apoi armele sunt introduse fraudulos în Mexic, de multe ori în aceleași vehicule în care au fost aduse droguri în America.

Când „cumpărătorul de paie” (adică persoana care pretinde că a cumpărat arme pentru uz personal dar apoi le vinde sau „le pierde”) este prins, e foarte puțin probabil că va face închisoare din cauza legilor foarte permisive. Iar companiile producătoare — cele care fac bani vânzând arme care împroașcă un număr imens de gloanțe în câteva secunde — se bucură de protecție legală împotriva proceselor civile intentate de către victimele violenței armate.

America nu are legi federale care să incrimineze traficul de arme propriu-zis. Însă are o lege prin care i se interzice Agenției de Combatere a Traficului cu Alcool, Arme de Foc și Explozivi (ATF) sau FBI-ului să-și creeze o bază centrală de date cu armele de pe teritoriul țării, proprietarii de arme sau tranzacțiile cu arme, ceea ce îngreunează foarte mult cercetările polițiștilor când vine vorba de urmăritul traseului unei arme care a fost folosită într-o infracțiune.

Cum e posibil așa ceva? Știm cu toții care e răspunsul: Al Doilea Amendament la Constituția Statelor Unite (dreptul la armă), National Rifle Association (lobbyștii pro-arme), Partidul Republican și „cultura armelor” americană.

Citește și: Nu, imigranții neautorizați nu „invadează” America

„Râul de fier” al armelor americane nu curge doar înspre Mexic. Curge și înspre Honduras, Guatemala și El Salvador, unde arme comercializate inițial în Texas distrug sute de mii de familii care se văd nevoite să-și abandoneze casele și să-și caute refugiu în America. Curge și înspre Jamaica și alte țări din Caraibe, unde arme comercializate inițial în Florida decimează întregi comunități. Și curge și înspre Columbia, unde atât armata cât și grupările rebele primesc de multă vreme arme americane.

Ce s-ar întâmpla dacă Congresul ar da legi care să permită verificarea tuturor solicitărilor de armă, crearea unei baze de date cu toate armele din țară și interzicerea puștilor de asalt pentru civili? Ar înceta cartelurile, bandele de mafioți și grupările de gherilă să terorizeze oameni nevinovați și să-i transforme în refugiați disperați?

„Ai putea spune ,Păi ăștia ar face oricum rost de arme’ dar abundența armelor disponibile face aici diferența. Fiecare mafiot are un AK-47, un AR-15 și o cantitate interminabilă de muniție. Mexicul are probleme mari care depășesc chestiunea accesului la arme. Au o corupție enormă, iar forțele armate au eșuat total” mi-a spus Grillo într-un interviu realizat prin telefon.

„Dar ar putea să controleze cumva situația, dacă n-ar exista acest râu de fier al armelor. Avem de-a face cu un cerc vicios în care mafioții sunt mai bine înarmați decât polițiștii, așa că ultimii sunt ușor de dominat și intimidat și cumpărat de către primii. Și așa mafioții devin tot mai puternici. Dar ai putea avea și un cerc virtuos dacă mafioții ar avea mai puține arme și poliția ar avea posibilitatea să-i controleze cât de cât și să fie mai puțin coruptibilă” spune Grillo.

Statele Unite contribuie covârșitor la partea de ofertă a imigrației ilegale atunci când umple Mexicul și America Centrală cu arme ilegale și bani murdari. Și contribuie covârșitor la partea de cerere atunci când își mențin economia dependentă de imigranții fără forme legale. Și-apoi se întreabă mirați „De ce nu pot oamenii ăștia să stea la ei acasă?”

Urmăriți PressHUB și pe Google News!

***

Jurnalistul Răzvan Sibii scrie de trei ani editoriale despre sistemul de imigrație american în Daily Hampshire Gazette, un ziar care acoperă mediatic câteva orașe din vestul statului Massachusetts.

The Gazette este cea de-a doua cea mai veche publicație americană care nu și-a întrerupt niciodată apariția, fiind fondată în anul 1786 de către un grup de businessmeni pentru a contracara propagandistic Răscoala lui Shay.

Versiunea în limba engleză a acestui editorial a apărut în Daily Hampshire Gazette în august 2021. Traducerea a fost realizată de către autor și este publicată de PRESShub cu permisiunea publicației americane și cu câteva modificări realizate din motive de context și claritate.

[td_block_11 custom_title="Related Article" limit="1" post_ids="328426"]
spot_imgspot_img
Articolul precedent
Răzvan Sibii
Răzvan Sibii
Răzvan Sibii deține un doctorat în Științele Comunicării la University of Massachusetts Amherst. A absolvit Facultatea de Jurnalistică a Universității Americane din Bulgaria. Preocupările sale academice, pedagogice și jurnalistice se concentrează pe probleme de limbă, construcția identității, imigrație și încarcerare. A lucrat ca reporter la publicațiile Arădeanul și Bănățeanul. Din America, a colaborat cu Adevărul, Inclusiv.ro, Libertatea, Foreign Policy România, PressOne.ro și altele. Scrie lunar un editorial despre imigrație pentru Daily Hampshire Gazette, un ziar local din Massachusetts.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Distribuie articolul

spot_img

Știri de astăzi

Mai multe articole similare
Related

Cei doi mari bolnavi

Cei doi mari bolnavi. Dezbaterea televizată de joi între...

Ciolacu și Ciucă sunt pe invers! Nu progresiști

V-am mai spus că pentru a avea o estimare...

Elena Lasconi: un mandat de sacrificiu în fruntea USR?

Elena Lasconi: un mandat de sacrificiu în fruntea USR?...

Când toată lumea țipă cultură și iese varieteu. Curiosul caz al Operei Naționale București

Când toată lumea țipă cultură și iese varieteu. Poate...