Asociația Forumul Judecătorilor din România, Asociația Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor și Asociația Inițiativa pentru Justiție îi cer președintelui României să medieze și totodată să aducă la îndeplinire obligațiile asumate de statul român în calitate de membru al UE. De asemenea, lipsa reformelor din justiție reprezintă o cauză a degradării statului de drept din România.
Redăm integral textul comunicatului de presă, emis de cele trei organizații reprezentative ale magistraților:
Raportul din 2021 privind statul de drept (Capitolul consacrat situației statului de drept din România), publicat recent de Comisia Europeană, dovedește încă o dată că lipsa reformelor reale în justiție reprezintă una dintre cauzele serioase ale degradării accentuate a regulilor statului de drept în România.
Reformele esențiale pentru magistratură sunt promise zilnic în mass-media, dar totul rămâne în sertare, din pricina lipsei voinței politice reale în acest sens și în ciuda presiunii externe unanime (practic, toate organismele internaționale și europene relevante), dar și a cererilor repetate ale miilor de magistrați români și ale asociațiilor profesionale care îi reprezintă.
Comisia Europeană a constatat că decizia din 8 iunie 2021 a Curții Constituționale ”stârnește îngrijorări majore întrucât pune sub semnul întrebării principiul supremației dreptului UE” și a reținut că, prin hotărârea din 7 iulie 2021, Curtea de Apel Pitești a fost prima instanță care a aplicat hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 18 mai 2021, declarând că existența SIIJ nu este justificată de cerințe obiective și verificabile referitoare la buna administrare a justiției și că, prin urmare, SIIJ nu este competentă să investigheze o cauză cu care este sesizată. Cu toate acestea, inexplicabil, la 23 iunie 2021, Inspecția Judiciară a inițiat o cercetare disciplinară împotriva judecătorului care a pronunțat hotărârea menționată ”pentru rea-credință sau gravă neglijență în exercitarea funcției întrucât a invocat hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene atunci când a evaluat competența SIIJ”.
Justiția din România se găsește în continuare în cea mai neagră perioadă din istoria sa recentă, din cauza menținerii tuturor acelor schimbări criticate unanim de organismele internaționale, care au produs și vor produce zilnic efecte negative, procedurile de infringement fiind iminente.
Spre exemplu, deși însuși Consiliul Superior al Magistraturii a subliniat că există preocupări serioase legate de lipsa de răspundere a Inspecției Judiciare, invocând proporția ridicată a acțiunilor disciplinare respinse și concentrarea tuturor proceselor decizionale exclusiv în mâinile inspectorului-șef (emiterea regulamentelor de organizare și funcționare, numirea inspectorilor judiciari, controlul activității acestora etc.), acesta din urmă, fără a aștepta reformarea Inspecției Judiciare, a anunțat o nouă selecție în vederea ocupării a 12 posturi vacante de inspectori judiciari (4 posturi la Direcţia de inspecţie pentru judecători şi 8 posturi la Direcţia de inspecţie pentru procurori), în baza unui nou regulament, emis intempestiv după pronunțarea hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene, în speranța evitării anulării judiciare a actelor Inspecției Judiciare adoptate în perioada interimatului inspectorului-șef.
De asemenea, Consiliul Superior al Magistraturii a adoptat, într-o grabă inexplicabilă, un alt regulament pentru promovarea la Înalta Curte de Casație și Justiție, în care, la proba interviului în fața Secției pentru judecărori, candidații pot obține 40% din punctajul maxim doar prin simpla prezență, transformându-se selecția într-o simplă formalitate, în afara oricăror standarde meritocratice pentru accesul celor mai buni candidați la instanța supremă. Imediat a fost anunțată o nouă selecție în baza noului regulament.
Totodată, deși există o criză fără precedent de personal (peste 1000 de posturi vacante de judecător și procuror), Consiliul Superior al Magistraturii nu a prezentat în ultimul an niciun fel de strategie măcar pe termen scurt și mediu de remediere a acestei probleme sistemice, ținând seama și de fluctuația de personal așteptată în viitorul apropiat (spre exemplu, pentru a stabili cum vor putea fi pregătiți magistrații admiși în sistem în condițiile în care Institutul Național al Magistraturii nu dispune de suficiente resurse umane sau materiale pentru recrutarea și pregătirea rapidă a peste 1000 de magistrați, o situație excepțională, de altfel).
În hotărârea sa din 18 mai 2021, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit clar că România trebuie să ia măsurile adecvate pentru a îndeplini obiectivele de referință fixate în MCV, „ținând seama în mod corespunzător, în temeiul principiului cooperării loiale prevăzut la articolul 4 alineatul (3) TUE, de rapoartele întocmite de Comisia Europeană, în special de recomandările formulate în rapoartele MCV”, această obligație fiind în sarcina „fiecărui organ al statului membru în cauză”.
În temeiul art.148 alin.(2) și (4) din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a acestor obligaţii.
În baza art. 80 din Constituția României, Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.
În consecință, în lipsa unei voințe politice reale necesare adoptării reformelor reale în justiție, ultima ratio, revine Preşedintelui României sarcina de a media și de a se asigura de aducerea la îndeplinire de către Statul Român a tuturor obligațiilor ce rezultă din statutul de membru al Uniunii Europene”.
