Trei eșecuri de politică externă ale lui Ciolacu. Cu două nereușite usturătoare încasate în nici două săptămâni, premierul pare că a obosit și că a fost ajuns din urmă de uzura politică.
La sfârșitul lunii martie, Ciolacu nu a reușit să scape de ministrul de Externe, Emil Hurezeanu.
În prealabil, Ciolacu îl taxase și tratase pe Hurezeanu cu atâta superioritate, încât a lăsat câteva clipe impresia că Marcel se metamorfozase în Henry, iar Ciolacu în Kissinger.
- “Sunt ferm convins, ca şi ministru de externe pentru Europa ar fi foarte căutat. Dar, trăim într-o altă dinamică. Nu mă nemulţumeşte altceva“.
Însă în doar trei zile, șeful guvernului s-a liniștit subit, de parcă ministrul nu-l nemulțumise niciodată. Afacerea înlocuirii a rămas așadar moartă, ceva a funcționat prost pe multiplele canale interne și externe pe care a circulat proiectul său fundamental inept.
Citește și: Primul milion de lei al familiei Ciolacu
La începutul lui aprilie, Ciolacu s-a mai crezut o dată monstru sacru al politicii externe, numindu-l ca emisar al țării sale la curtea lui Trump pe un obscur afacerist român care a pompat bani în MAGA și s-a tras glossy în poze.
În câteva zile, în noua sa calitate (nelegitimă și inadecvată), obscurul afacerist Dragoș Sprînceană și-a permis să emită atâtea inepții pe marginea politicii și pozițiilor externe ale României, încât stupoarea stârnită prin instituțiile autohtone de resort, ca și în rândul partenerilor europeni au culminat cu intrarea în panică a lui Ciolacu. Fapt confirmat de un prim pas în direcția delimitării rudimentarului premier român de rudimentarul său emisar pe lângă rudimentarul președinte american.
Continuarea în Universul
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(sursa foto: Inquam Photos)
