În cursul dezvoltării sale, orice copil resimte anumite frici, iar natura și numărul lor se modifică odată cu vârstă. În funcție de stadiul de dezvoltare în care se manifestă, întâlnim:
- la sugari frica de străini,
- la preșcolari frica de creaturi imaginare, monștri, întuneric, animale,
- la școlari frica de fulger, tunet, animale mici,
- la adolecenți, frica de boală, vorbit în public, catastrofe.
Cu timpul, majoritatea temerilor copilului vor dispărea. Unele nu vor rămâne decât frici excesive. Însă altele vor evolua spre fobii, forma severă a anxietății, care se traduce printr-o frică intensă și persistent față de obiecte sau situații specifice.
Dintre cele mai des întâlnite pot fi: frica de întuneric, înălțime, insecte, furtuni, injecții, apă, de animale.
Adesea, obiectul sau evenimentul temut este evitat, expunerea putând produce reacții fiziologice semnificative precum amețeală, senzația de scurtare a respirației, creșterea ritmului cardiac și chiar leșin.
Alte manifestări ale anxietății la copii și adolescenți sunt: anxietatatea de separare, anxietatea generalizată, fobia socială, tulburarea obsesiv-compulsivă.
Anxietatea de separare la copii este frica de a fi despărțiți de principala persoană care le poartă de grijă.
Adesea, aceștia evită să meargă la scoală sau în altă parte de teama că ceva îngrozitor i se va întâmpla părintelui sau copilului, cât timp cei doi sunt despărțiți și că nu se vor mai revedea niciodată.
Unii copii se plâng de dureri de stomac, dureri de cap, greață sau vomă atunci când are loc sau este anticipată separarea.
Anxietatea generalizată este o tendința generală a copilului de a fi îngrijorat în legătură cu familia, prietenii, școala, sănătatea și performanța lor în general, cu incapacitatea de a controla îngrijorarea resimțită, însoțită de dificultăți de concentrare, iritabilitate, tensiune musculară, transpirații, palpitații, tremor, dureri abdominale.
Copiii par încordați, în permanență în alertă, iar somnul le este tulburat.
Anxietatea socială sau fobia socială este o formă particulară de fobie care apare la copilul mare și adolescent.
Aceasta se referă la frica sau neliniștea apărute în situații în care copilul trebuie să interacționeze cu alte persoane sau să fie în centrul atenției.
Prin urmare, tind să evite multe situații în care este nevoie să întâlnească persoane necunoscute, să vorbească și să scrie de față cu ceilalți. Copilul sau adolescentul se simt stânjeniți la gândul că trebuie să mănânce alături de alți copii, refuză să meargă la petreceri cu grupul de vârstă.
Când este confruntat cu situația, anxietatea este dublată de palpitații, transpirații, tremor.
Tulburarea obsesiv compulsivă este prezentă atunci când copilul are anumite acțiuni sau gânduri pe care le repetă mereu, pe o perioadă lungă de timp.
Cele mai frecvent întâlnite obsesii la copii sunt:
- teama de murdărie,
- teama că cineva apropiat din familie ar putea păți ceva rău,
- teama de îmbolnăvire, însoțite de cele mai mute ori de ritualuri de spălare în exces a mâinilor, corpului pentru a înlătură microbii, alinierea perfectă a obiectelor, strângerea obiectelor sau colecționarea unor obiecte inutile, recitirea, rescrierea și repetarea unor fraze, verificarea repetată a ușilor și aragazului, dacă sunt închise, elaboarea unor liste și modificarea lor.
Copiii și adolescenții adesea includ și membrii familiei în ritualurile lor și cer respectarea acestora; de multe ori cei din jur nu observă acest lucru și copiii par pur și simplu că își fac treburile mai încet. Uneori, copiii cu tulburare obsesiv compulsivă au rezultate școlare slabe din cauza tendințelor perfecționiste sau de îngrijorare.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
