Casa Argintarului, cum este cunoscută clădirea de la numărul 5, de pe strada Corvin, sau strada Malinovschi, actuală Dornei, este o remarcabilă întoarcere în timpul perioadei renascentiste, moment de referință în care aspirațiile artistice și arhitecturale au fost puse în operă. Într-o perioadă marcată de ieșirea din Evul Mediu întunecat și dogmatic, în anii 1500, Casa Argintarului – așa cum o găsim și astăzi – era un reper al orașului vechi Bistritz, fiind o adevărată revelație arhitectonică și istorică, dar și un martor tăcut al unor vremuri de mult apuse.
În căutarea unor documente despre activitatea Comisiunii Monumentelor Istorice, o instituție foarte respectată care avea ca unic scop protecția monumentelor istorice din România, am regăsit documente originale privind demersurile repetate de a demola sau reconfigura această clădire. Esențial este că, atât în 1939, cât și în 1951, planurile de modificare sau demolare nu au avut succes, pentru că la vremea respectivă deciziile Comisiunii Monumentelor Istorice erau respectate și puse în aplicare.
Ce se întâmplă acum? Ministerul Culturii vrea să întrerupă o tradiție administrativă de zeci, poate chiar sute de ani, prin care orice intervenție la monumentele istorice clasate se făcea numai cu avizul unei astfel de comisii, indiferent cum se numea ea.
În documentele atașate (care provin din arhiva Comisiunii Monumentelor Istorice) puteți să vedeți cum domnul Rudolf Schuller, fost deputat de Bistrița, îi scrie lui R. Brandsch, fost subsecretar de stat, inspector general administrativ, care la rându-i îl înștiințează pe istoricul și omul politic Nicolae Iorga despre intențiile de demolare a casei de pe strada Corvin (Beutlergasse) nr. 5, catalogând acțiunea ca un vandalism. De asemenea, sunt lizibile rezoluțiile puse de cei în drept prin care este interzisă cu orice preț intervenția asupra clădirii, iar primarul orașului Bistrița este rugat să ia măsurile necesare pentru a nu fi modificată sau dărâmată casa veche (1500).
Citește integral în Năsăudeanul
