Liderii globali folosesc adesea noțiunea de economie de război, iar în contextul războiului ruso-ucrainean, diverși specialiști în relații internaționale consideră că statele europene ar trebui încurajate să adopte acest model economic.
Totuși, ce înseamnă economie de război?
Cu toate că termenul se poate referi la economia unei țări în timpul conflictelor militare, există state ce adoptă acest model și pe timp de pace. Conceptul de economie de război e legat de alocarea surselor primare și fondurilor unei țări spre creșterea industriei militare.
Conceptul de economie de război poate varia în funcție de statutul fiecărei țări în conflictul în care se află, de la stat considerat agresor (Rusia, de pildă) până la teritoriul atacat sau ocupat (Ucraina).
Definiția economiei de război se complică și mai mult când statul se află într-un război civil (Yemen) sau când economia unei țări, care nu se află propriu-zis într-un război, este în schimb construită în mare parte pe securitate, apărare și furnizare de ajutor militar altor țări (State Unite ale Americii).
Pe lângă economia de război la nivelul statelor, conceptul se propagă și la nivelul instituțiilor internaționale, de la NATO, care are ca misiune centrală investirea în securitate și apărare colectivă, până la UE care, cu toate că nu dispune de o armată proprie, alocă circa 8,9 miliarde de euro pe departamentul de securitate.
Trecerea la economie de război perturbă societatea
O economie de război implică procurarea de arme, echipament militar și logistică, modificări în modelele de producție și ocupare a forței de muncă, precum și control guvernamental asupra resurselor țării prin regularizări și control de prețuri.
Veniturile fiscale sunt alocate pentru acest scop, sacrificând alte proiecte considerate necesare pentru dezvoltarea țării în timp de pace.
Comerțul intern și extern este perturbat, infrastructura este afectată, iar pierderile de capital uman în unele sectoare pot fi semnificative. Totodată, se remarcă pierderi mari în domeniul agriculturii, industriei și energiei, iar cheltuielile suplimentare ce nu servesc economiei de război pot avea ca efect un deficit bugetar, inflație și o creștere a datoriei publice.
În schimb, guvernele pot obține venituri suplimentare pentru a susține o economie de război prin emiterea de instrumente financiare, cum ar fi creșterea directă a impozitelor asupra populației civile.
Chiar dacă impozitele sunt crescute mai mult decât de obicei, există specialiști ce consideră că într-o economie de război pot exista mai multe progrese industriale, tehnologice și medicale decât în mod normal.
Statele aflate în conflict sunt în competiție directă și, prin urmare, sunt supuse presiunii de a crea produse de apărare mai bune la un cost mai mic.
Pentru a înțelege mai bine conceptul de economie de război, două scenarii sunt luate în calcul: cel ucrainean si cel american.
În Ucraina, economia de război s-a implementat într-o manieră relativ bruscă, căci existau aspecte care ar putea fi asociate cu o „economie de război” înainte de 2022, dar după invazia rusă s-au luat cele mai drastice măsuri privind economia de război.
În cazul american, economia de război este un punct forte pe urma căruia Statele Unite și-au format politicile publice și externe de la Al doilea Război Mondial încoace, oferindu-i statutul de cea mai mare putere militară din lume.
Cazul ucrainean
Ucraina se află la momentul actual sub lege marțială, adică populația este subordonată în mod direct președintelui și puterilor militare. Sub legea marțială, se încetinesc activitățile economice, scad investițiile străine și interne, se întrerup lanțurile de aprovizionare, iar piața financiară este în declin.
Prin adoptarea economiei de război ca efect al invaziei ruse în Ucraina, această strategie economică încearcă să evite colapsul economic al țării aflate sub legea marțială. Pentru a evita acest colaps, Ucraina și-a reorganizat economia pe 3 paliere: administrare fiscală, gestionare monetară și primirea de ajutor extern.
Administrarea fiscală a Ucrainei în perioada războiului
În primele luni ale războiului din Ucraina, finanțele publice au fost puternic afectate de o scădere bruscă a importurilor și încasărilor vamale. Guvernul a răspuns prin eliminarea taxei pe valoarea adăugată și a taxelor de import, reducerea ratei TVA de 7% și introducerea unei taxe pe vânzări de 2%.
În perioada mai-iulie 2022, atacurile cu rachete asupra principalei rafinării și a principalelor depozite de combustibil din Ucraina au declanșat o criză a combustibililor, iar autoritățile ucrainene au încercat sa reducă controlul prețurilor pentru a stimula comercianții să crească importurile de combustibil.
Pe fondul legii marțiale, guvernul a confiscat totodată temporar acțiunile a cinci companii private (Ukrnafta, Ukrtatnafta, Motor Sich, AvtoKrAZ și Zaporozhtransformator), din cauza importanței lor pentru efortul de război.
Astfel, procesul de privatizare a întreprinderilor e înghețat. Într-un context postbelic, acțiunile vor fi returnate proprietarilor inițiali ai companiilor.
În cadrul programului FMI, s-au revizuit politicile fiscale și s-au redus cheltuielile, cu excepția domeniilor precum apărarea și protecția socială.
Din 2023, Ucraina a încetat serviciul datoriei publice către nerezidenții privați (adică încetarea obligației guvernului ucrainean de a plăti dobânzi și de a rambursa împrumuturi guvernamentale către investitori sau entități private străine) și a permis repatrierea plăților de dobânzi (adică procesul prin care sumele obținute din dobânzi sau veniturile generate din investiții sau active financiare în străinătate sunt transferate înapoi în țara de origine a investitorului sau titularului, în acest caz Ucraina).
Gestionare monetară a Ucrainei
De când a început invazia rusă, Banca Națională a Ucrainei (BNU) s-a concentrat pe evitarea prăbușirii sistemului bancar și a stabilității monetare. A acordat sume mari de bani băncilor pentru a le ajuta, cu un vârf de 92,3 miliarde UAH în februarie 2022, care a scăzut apoi la 43,3 miliarde UAH în martie 2022.
Ajutorul extern a permis Băncii Naționale să nu mai finanțeze deficitul bugetar în 2023 și să reducă lichiditatea excesivă (adică capacitatea unei bănci de a-și îndeplini obligațiile financiare pe termen scurt) prin creșterea rezervelor minime obligatorii (suma minimă de fonduri pe care o bancă trebuie să o păstreze în conturile sale la banca centrală pentru a asigura stabilitatea sistemului bancar și pentru a gestiona lichiditatea în economie).
Din februarie 2022, Banca Națională a Ucrainei a impus restricții asupra operațiunilor valutare, cum ar fi interzicerea retragerilor de numerar din străinătate și a anumitor tranzacții internaționale.
De asemenea, au fost stabilite limite pentru tranzacțiile cu carduri ucrainene în străinătate, suspendând efectiv convertibilitatea monedei.
Ajutorul extern pentru Ucraina
De la începutul agresiunii rusești, Ucraina a primit un ajutor extern semnificativ, împărțit în asistență militară, umanitară și financiară.
Statele Unite reprezintă principalul ajutor militar, în timp ce UE și alte instituții internaționale contribuie substanțial pe partea financiară și umanitară (în jur de 178 miliarde de dolari au fost alocați, conform Institutului de Studii de Război american).
Ajutorul financiar extern de la jumătatea anului 2022 a stabilizat diverse fronturi, dar sprijinul continuu este esențial pentru menținerea macroeconomică a Ucrainei.
În perioada postbelică, Ucraina va urmări reforme precum aderarea la blocul european, unde cel din urmă va fi nevoit să ofere un ajutor stabil, cu condiții realiste de reformă pentru a facilita redresarea statului ucrainean.
De menționat este și faptul că există entități ce pot profita de pe urma unei economii de război: unele persoane și întreprinderi pot exploata condițiile din timpul războiului în interes personal, implicându-se în activități pe piața neagră, în crearea de prețuri exagerate și în corupție.
Unii specialiști consideră că războiul aduce totuși și o schimbare pozitivă prin înlăturarea concepției eronate conform căreia cheltuielile pentru crearea de locuri de muncă sunt benefice.
Se pledează pentru a gândi în termeni de muncă mai degrabă decât de bani și pentru a conserva munca pentru necesitățile oamenilor și ale statului, mai degrabă decât pentru a permite cheltuieli inutile sau o supraproducție.
Citește și: De ce nu îl reevaluează ucrainenii pe Alexei Navalnîi. ANALIZĂ PRESShub
Ce înseamnă economie de război în Statele Unite ale Americii
Un exemplu interesant, privind cum este gestionată economia de război când statul nu se află într-un conflict, este cel al Statelor Unite ale Americii.
Principalii actori în economia de război americană sunt firmele militar-industriale ce funcționează sub conducerea Pentagonului.
Există dezbateri diverse pe platformele online și inclusiv între Democrați și Republicani, legat de efortul depus în constituirea economiei de război americane și implicit de construirea unui buget militar generos.
În 2022, costurile au ajuns și la 877 miliarde de dolari. În plus, aceste firme sunt condamnate pentru minimizarea costurilor și a subvențiilor, dar care produc bunuri și servicii fără valoare de utilitate economică.
Firmele militaro-industriale nu sunt independente, în special atunci când vând armament altor entități decât Departamentului Apărării american.
Totodată, conducerea statului pune mai mult accent pe control decât pe proprietate, adică chiar dacă statul american nu este proprietarul legal al produselor fabricate în firmele militar-industriale, acesta deține un grad ridicat asupra modului în care produsele sunt utilizate sau gestionate.
De asemenea, firmele militar-industriale nu își minimizează costurile, iar motivul lor de profit este mai puțin legat de un posibil risc financiar și acordă mai multă prioritate maximizării subvențiilor guvernamentale prin justificarea importanței apărării naționale.
Aceste firme sunt construite pe principiul creșterii productive (adică utilizarea mai eficientă a resurselor disponibile, inovare și tehnologie avansată), precum și pe principiul creșterii parazitare (adică situația în care un grup mic de oameni sau companii obțin profituri și beneficii fără a contribui semnificativ la producția reală de bunuri sau servicii).
În schimb, economiștii susțin că această creștere parazitară duce adesea la inflație, dublat de faptul că anumite cheltuieli militare externe pot pune în pericol valoarea dolarului.
Mai mult decât atât, firmele militaro-industriale se luptă cu flexibilitatea pentru conversia la munca civilă (adică atunci când personalul militar sau din domeniul apărării se reprofilează și încearcă să își găsească un loc de muncă în sectorul civil), ceea ce duce la epuizare industrială și șomaj.
Drept concluzie, conceptul de economie de război e unul complex și cu multe variabile în funcție de contextul național.
Unele țări, precum Ucraina, adoptă măsuri din necesitatea de a combate conflictul în care se află și totodată să evite colapsul economic al țării.
Pe de altă parte, țări precum Statele Unite ale Americii profită de pe urma economiei de război, prin intermediul firmelor militar-industriale, pentru a-și consolida poziția de actor global în materie de securitate.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
