Am discutat cu politicienii români despre radicalizare, atitudini pro-europene și naționaliste și cum se manifestă ele în viața de zi cu zi.
- Cum definiți radicalizarea și cum vedeți că se manifestă ea în politică și în societate?
- Poți fi pro-european și naționalist în același timp?
Gabriel Andronache, liderul deputaților PNL
Cred că în conceptul de radicalizare politică se încadrează toate opiniile și acțiunile politice care exclud anumite categorii din viața socială normală. Asistăm în ultima vreme, din păcate, tot mai des la promovarea opiniilor și încep să apară și acțiuni care pe mine mă îngrijorează. Cred că aceste acțiuni au un impact inclusiv asupra procesului prin care la nivel de stat se stabilesc anumite reguli de conduită pe care cetățenii le urmează. Atunci când legiferarea ajunge să fie împiedicată de astfel de acțiuni, este un fenomen îngrijorător și el se reflectă și în societate. Observăm că unele manifestații încep să aibă un caracter xenofob, observăm că anumite mitinguri sau acțiuni ale unor grupuri minoritare sunt prezentate cu ură și sunt utilizate invective în declarații politice susținute de la tribuna Parlamentului. Este evident că se reflectă în socitatea starea de agresivitate.
Andronache speră ca prezența unor partide politice radicale în Parlament să fie de scurtă durată.
Eu sper să dispară, pentru că am observat, raportat la începutul acestei legislaturi, că atitudinile acestea încep să se diminueze și eu sper ca până la jumătatea legislaturii actuale, atitudinea de dialog specifică unei structuri parlamentare să fie cea care domină și <înghite> manifestările xenofob. Acesta este un aspect pozitiv și mă bucur, dar el continuă să existe. Nu pot pune sub semnul îndoielii faptul că cetățenii României au votat pentru ca anumite formațiuni politice să fie prezente în Parlament. Este voința suverană a poporului și ea trebuie respectată. Există doctrine politice care au reușit să asimileze ambele elemente. Dacă ne referim la unitate prin diversitate, care este un principiu al Uniunii Europene, cred că pot fi incluse ambele opțiuni în acțiunile de zi cu zi. În situația în care naționalismul ia forme grotești, exclude posibilitatea de te declara și pro-european.
George Simion, deputat și co-președintele AUR
Atunci când lucrurile nu se întâmplă cum trebuie, unii membri ai societății se radicalizează, adică accentuează mai dur anumite probleme. Cum ar trebui să o facem și noi acum, în momentul în care o moțiune de cenzură (împotriva Guvernului Cîțu – n.r.), perfect Constituțională, a fost blocată timp de o lună și nu este nici acum supusă la vot. Ce ar trebui să facem? Cine să ne facă dreptate? Ar fi trebuit să accentuăm noi, să radicalizăm discursul și acțiunile până când ordinea constituțională se reinstaurează.
Din păcate nu văd în România că s-a radicalizat discursul, pentru că sunt aceiași oameni care ne conduc de 30 de ani. L-am văzut pe Petre Roman cum candida pe primul loc din partea PSD la Consiliul General al Bucureștiului, după ce trecuse anterior pe la PNL. Nu am văzut în ultimii 30 de ani decât un discurs populist, nici măcar radical. Societatea noastră încă doarme și are o latență pe care nu mi-o explic. De ceva timp trebuia dusă la bun sfârșit Revoluția din ’89, în sensul în care să nu fie eliminată din scena publică doar căpetenia, ci și cei din subordinea lui. Cei ca Iliescu au ajuns în fruntea bucatelor și ne conduc încă.
Noi suntem și pro-europeni, și naționaliști. Ne iubim țara și o vedem într-un construct comun european. Vedem cât de mult rău ne-a făcut Rusia și alte imperii de-a lungul istoriei.
Csoma Botond, liderul deputaților UDMR
Odată ce AUR a ajuns în Parlament, da, cred că putem vorbi de o anumită radicalizare în politica românească. Cred că și pandemia a contribuit la această radicalizare. Din păcate, în România curentul negaționist și anti-vaccinist este destul de puternic și au fost mesaje publice foarte agresive. Mesajele au fost atât de la politicieni extremiști, cât și de la alte persoane publice. În acest sens cred că viața publică s-a radicalizat într-o măsură oarecum îngrijorătoare.
Deputatul UDMR vede doar începutul drumului pentru partidele extremiste
Vedeți sondajele. Partidele care se află la guvernare cam pierd teren. Cine a câștigat teren? PSD și AUR. AUR câștigă teren, dar cât va ține, dacă își menține acest trend ascendent și după terminarea pandemiei, nu știu.
Dacă prin naționalism se înțelege șovinism, atunci cele două nu pot coexista. Dacă prin naționalism se înțeleg anumite sentimente patriotice, eu cred că pot coexista. Doctrina națională nu cred că este una nocivă, în măsura în care nu se ajunge la șovinism și nu se ajunge la o ură față de alte nații sau popoare.
Botond consideră electoratul AUR șovin.
Când spun șovini nu mă refer neapărat la minoritatea maghiară. Șovinismul nu se manifestă doar aici. Am văzut multe poziții din partea AUR care au vizat și alte minorități.
Vasile Dîncu, președintele Consiliului Național PSD
În viziunea mea, radicalizarea este ducerea în extrem a viziunilor și opțiunilor până încât să nu existe posibilitatea de consens. Asta înseamnă că dispare posibilitatea de a găsi soluții și ajungem la ideea că noi avem dreptate sau eu am dreptate. Asta este cea mai simplă definire a radicalizării. Există radicalisme și în domeniul pieței ideilor. Avem maniheismul – a vedea totul în alb și negru. Am studiat în ultima vreme ce se întâmplă cu atitudinile reciproce ale partidelor și simpatizanților unii față de alții, pentru că asta e o tendință mondială. Există tot mai puține posibilități de a face consens politic și coaliții politice în situații de criză, pentru că partidele și simpatizanții se radicalizează și nu găsesc, nu acceptă căi de mijloc sau să partajeze priorități cu alții. Nu acceptă conviețuirea în politică alături de adeversarii politici. Este un studiu foarte interesant la noi. Comparând electoratul partidelor am descoperit că 20%, adică 1 din 5 votanți, vor desființarea prin lege a unui partid concurent. Pentru toate partidele procentul este cam același, că fiecare pe fiecare vrea să se elimine prin lege. Asta este cel mai bun indicator pentru polarizarea politică extremă.
Radicalizarea are în politică această expresie a polarizării extreme, imposibilitatea de a rămâne într-o zonă în care să negociezi și să te înțelegi cu ceilalți. Acest lucru este generat mai ales de situațiile de criză, dar este generat în cadrul partidelor politice și de dispariția infrastructurii intelectuale. Cei care sunt în partide au câștigat foarte mult teren prin acțiuni hotărâte, extreme. Intoleranții. Asta creează o imagine mai bună, mass media selectează și caută mai degrabă soluțiile extreme, de scandal, polarizarea maximă, tonul dramatic al știrilor. Acest forme de radicalizare se transmit nu doar în politică, ci și în zona societății civile și în relațiile societății cu instituțiile. Totul ajunge la o radicalizare a publicurilor. (…) Mass media accelerează și dramatizează. Niciun canal media nu este neutru, așa cum credeam noi acum vreo 50 de ani. E un cerc vicios. Se alimentează reciproc. Politicienii care au un ton mai radical își fac propriul public, iar apoi vedem că publicul cere asta.
Ca sociolog pot să spun că publicul cere ceea ce l-ai educat să ceară. Politicienii se plâng că trebuie să spună publicului ceea ce așteaptă de la el, dar sunt lucruri pe care tot ei, politicienii, le-au însămânțat. E o radicalizare în cerc vicios care are efecte periculoase în societate. Unul din efecte este marea fragmentare politică. În ultimii 10 ani am avut un nou premier în România la fiecare an, cam atât este media pentru un mandat și asta pentru că nu se găsesc soluții de a colabora. A fost un singur experiment – USL – dar și acesta a eșuat. Nu pot face tranziția de la o putere la alta, la guverne tehnocrate. Este clar că nu există un început aici sau un sfârșit, ci este un cerc vicios al radicalizării la care participă atât publicul, cât și politicienii și mass media.
Depinde cum vezi apartenența ta la țară și cum vezi Europa. Gândești identitatea numai prin intermediul căutării dușmanilor, construcției dușmanilor, cum spune Umberto Eco, atunci îți ajunge acest univers și te crezi buricul pământului sau grădina Maicii Domnului și nu ai nevoie de nimic. Aici este incompatibilitate.
Dacă privești țara ta ca făcând parte dintr-o civilizație, dintr-un sistem internațional, dintr-o cultură mai mare decât propria ta cultură, atunci te vezi ca parte indispensabilă pentru Europa și nu te vezi singur. Nimeni nu reușește singur în această lume plină de interacțiune și unde granițele aproape nu mai contează, globalizarea a atins niște cote extraordinare, iar multinaționalele sunt mai puternice decât țările. Aici trebuie să gândești superior, iar a gândi superior înseamnă să îți integrezi propria viziune și identitate într-o identitate mai largă. Când te crezi singurul deținător al adevărului, singur pe această lume și cel mai bun e clar că pierzi și te nu te vezi pe tine decât prin raportare la dușmani. Aici este o formă inferioară de a te defini ca patriot sau ca cetățean responsabil al unei țări.
Oana Murariu, deputată USR PLUS
Radicalizarea este un fenomen care a evoluat și s-a acutizat în toată lumea, mai ales în mediul social. Din păcate, de multe ori, se ajunge la extremism și lucrurile scapă de sub control. În politică, în unele cazuri, fenomenul radicalizării este normal când nu se respectă legile sau cuvântul dat. Să luăm exemplul a ceea ce se întâmplă azi în România când unele partide și unii politicieni ajung să încalce Constituția, nu mai vorbim de acorduri verbale sau scrise. Mai mult, un comportament inconstant al clasei politice, dominat de confunzie și transparență, atrage după sine neliniștea populației și chiar acțiuni radicale din partea acesteia.
Așa cum există diferențe semnificative între radicalizare și extremism, la fel este și în cazul conceptului de patriotism versus naționalism. Ca patriot acționezi pentru binele țării și al cetățenilor acesteia, iar când se manifestă naționalismul, acțiunile se îndreaptă mai mult împotrivă celorlalți. De-a lungul timpului, termenul de naționalism s-a degradat foarte multe, fiind dominat de lipsa de flexibilitate și înțelegere a lumii mai mari în care trăim. Din punct de vedere legislativ, putem spune că toate țările membre UE sunt pro-europene, dreptul european primând asupra celui național. Acest lucru nu înseamnă însă că ne sunt afectate în vreun fel caracteristicile naționale.
Chiar motto-ul Uniunii Europene, „Unitate în diversitate”, ne îndeamnă să ne pese la fel de mult de mult de proprii cetățeni ca și de ceilalți. Doar uniți, respectând specificul fiecărei națiunii, putem tinde spre binele comun. Criza medicală provocată de pandemie demonstrează câtă nevoie este să ne poziționăm ca cetățeni nu doar europeni, ci universali.
(Articol publicat în Euractiv, partener PressHUB în cadrul proiectului „Facts not Fake”)
Proiectul abordează răspândirea populismului și radicalizarea cetățenilor slab informați, precum și influența analfabetismului mass-media asupra înțelegerii politicii și a interesului cetățenilor în probleme din sfera politicului. Activitatea editorială se concentrează cu precădere pe Republica Moldova, dată fiind poziția ei la confluența debitelor informaționale venind dinspre Est și Vest.
Proiectul face uz de un hub jurnalistic, capabil să ofere reacții rapide în încercarea de a demitiza procesul de dezinformare prin verificarea informațiilor vehiculate cu ajutorul următorilor parteneri: PressHub, Report.md la nivel local și regional, HotNews la nivel național și Euractiv pentru atingerea audienței la nivel european.
