Actualul ministru de Interne le reproșează polițiștilor că au curajul să difuzeze imagini cu scandaluri din secțiile de poliție făcute de către directori din minister. Scandalagiul fusese sancționat disciplinar în urmă cu opt ani ca urmare a unei anchete interne prin care s-a stabilit că și-a hărțuit sexual mai multe colege polițist. Problema esențială în ministerul de Interne ține de valorile impuse de către șefi și modul în care se face selecția celor care ajung în posturi de conducere. Directorul a făcut scandal pentru că a avut încredere că poate intimida polițiști, ce și-au făcut datoria doar pentru că este șef.
Polițiștii nu au încredere în modul în care dreptatea se face în interiorul ministerului de Interne. Cel care face scandal știe și el asta pentru că avea o funcție înaltă în minister. Ministrul de Interne a simțit nevoie să intimideze polițiștii, pentru că nu vrea să mai avem filmări în care șefi din Poliție să se compromită public și pentru că, fără filmări, mizeria se poate îngropa sub preș.
Fără sindicate puternice în Poliție, orice polițist care și-ar face datoria și ar supăra fie un șef, un om politic, ar fi imediat supus unor rafale de controale pe linie administrativă până se găsește ceva pentru care să fie sancționat, cum ar fi o virgulă lipsă într-un registru sau într-un raport. Fără sindicate și solidaritatea polițiștilor integri, politicul ar controla tot, iar cei integri ar fi supuși unor anchete disciplinare perpetue de natură să-i împiedice să își facă munca de poliție.
Atât sindicatul Europol cât și Marian Godină au surprins indicațiile prețioase ale ministrului de Interne de a nu se mai filma oameni suspuși care comit abuzuri. Europol ne spune că ”în MAI dreptatea se împarte după poziție și funcție, atâta timp cât suntem ferm convinși că dacă atitudinea și comportamentul directorului ar fi fost manifestate de un agent de poliție, acesta ar fi fost de mult cercetat, condamnat și dat afară din Poliție”.
Marian Godină surprinde atitudinea de vătaf a ministrului pentru că ”agenții nu trebuiau să-l filmeze și să facă publice imaginile, că noi nu d-aia îi plătim. Ei sunt plătiți să se lase umiliți de cei cu funcții mari în minister și să aplice sancțiuni doar oamenilor de rând”. Ministrul de Interne a pierdut un prilej excepțional să tacă până nu avea un punct de vedere oficial.
Într-o țară civilizată, un demnitar ar vorbi doar după ce are toate informațiile, fără a se manifesta public în favoarea unei părți atunci când există un conflict între subordonații săi. Unica problemă din ministerul de Interne, pe care o recunoaște ministrul nostru ce iubește somnul în sunet de girofar pe contrasens, este că polițiștii i-au filmat directorul din minister. La scandalurile care se țin lanț nu am văzut măsuri sistemice care să prevină disfuncțiile grave din ministerul de Interne reflectate în spațiul public.
Nu înțelegem de ce a fost nevoie ca directorul respectiv să fie numit împuternicit și de ce nu fost organizat concurs, mai ales că dânsul provenea de la o altă structură a Poliției decât aceea la care fusese pus director. Practica împuternicirilor pe funcție ar trebui să fie o excepție. Ar fi justificată împuternicirea dacă am avut concurs pe funcția respectivă și niciun candidat nu reușit să treacă.
Imaginea fiecărui inspector șef de Poliție sau a fiecărui director din minister ar trebui să fie imaculată, nu pătată de scandaluri de hărțuire sexuală. Dacă a fost luată decizia păstrării în Poliție a directorului respectiv și acesta era numit prin concurs, era cu totul altceva. Să numești însă director împuternicit în minister un comisar șef remarcat prin hărțuirea sexuală a mai multor colege arată o relație de profundă încredere între cel care l-a numit și cel numit, ceea ce ne spune lucruri esențiale cu privire la valorile celui care a dispus numirea.
Practic, cel care a făcut numirea nu are nicio problemă că reputația sa ar putea fi afectată prin încrederea acordată unui hărțuitor sexual. Cei care reprezintă o instituție în calitate de lideri formali au de apărat imaginea instituției și relaționează direct cu oamenii prin cultura organizațională pe care o impun. Pentru ca munca de poliție să fie eficientă, oamenii trebuie să aibă încredere în polițiști și încrederea implică investiții constante din partea ministerului de Interne.
Transparența este esențială pentru încrederea cetățeanului. Atunci când se comite o greșeală este normal să fie asumată și să ni se comunice măsurile concrete care au fost luate pentru a o preveni pe viitor. Ministerul de Interne a comis o eroare, când a imputernicit pe funcție director un domn care face scandal, pentru că are colegi ce aplică legea. Chiar dacă este un ministru asumat politic, acesta are obligația de a înțelege cât de importantă este funcția sa și intervențiile sale pentru imaginea Poliției.
Dacă nu ascultă de Europol sau Marian Godină, poate ascultă de un ofițer de poliție din Kansas, Darrel Stephens (https://www.policefoundation.org/police-errors-are-opportunities-to-build-trust),care ne spune că Poliția are o autoritate imensă acordată prin lege și o responsabilitate proporțională cu această autoritate, că încrederea în Poliție implică empatie față de cetățean, iar orice greșeală a instituției reprezintă o oportunitate de a construi încrederea prin măsuri concrete de prevenire pe viitor a erorilor.
Să sperăm că nu urmează un control generalizat pe linie de filmări în Poliție cu trageri de urechi și sancționări arbitrare a polițiștilor care iubesc arta documentarului în direct, așa cum pare să sugereze reacția ministrului de Interne.
