Un ecuadorian mutat în România, Alex Jacho, consideră că cea mai mare nevoie a unei persoane care trebuie să se integreze într-o nouă comunitate este să fie ascultat.
Alex Jacho s-a mutat din Ecuador în România în 2009, la doi ani după aderarea la Uniunea Europeană, iar experiența personală l-a ajutat să înțeleagă, vrut-nevrut, toate greutățile psihologice asociate cu procesul de migrație.
Munca lui, de mai bine de un deceniu, în asistență socială pentru restul migranților l-a transformat, însă, într-un expert, scrie Lapasmolcom.ro.
Alex înțelege mai bine decât oricine izolarea impusă de necunoașterea limbii, neputința asociată unui mediu de lucru abuziv atunci când nu îți cunoști drepturile și riscul radicalizării pe care îl implică migrația fără politici de integrare.
În același timp, continuă să descopere cutume românești, moduri de a fi și de a interacționa care fac conviețuirea pe în societatea românească mai armonioasă.
Lucrează de 11 ani la Liga Apărării Drepturilor Omului
Alex e potrivit de înălțime, are pielea de culoare închisă, părul și mai mult, iar mersul, deopotrivă hotărât și elegant. Vorbește cu voce joasă și cu inflexiuni care știu cum să te țină captiv atunci când deapănă povești. Îi place muzica religioasă, iar când se află în biserica ortodoxă, ascultând corul și predica, se simte cu un picior în rai.
Ne-am întâlnit în toamna lui 2022, în biroul asociației LADO (Liga Apărării Drepturilor Omului), pentru care lucrează de 11 ani ajutându-i pe migranți, multă vreme pe cei care care ajungeau aici venind din partea cealaltă a Atlanticului, vorbitori de limbă spaniolă.
Citește și: Cele mai răspândite minciuni despre migranții veniți în Europa
Preț de mulți ani a fost asistent social – a stat de vorbă cu oameni care, ajungând în România, găseau o cultură pe care n-o înțelegeau și care se simțea adesea ca o respingere de ghimpe. Alex nu s-a mutat în România pentru un trai mai bun. Viața lui din Quito era suficientă; absolvise facultatea de inginerie mecanică, iar drumul profesional i se întindea în față sigur și lin.
În 2007, a cunoscut-o, însă, pe Camelia, fosta lui soție româncă, iar după doi ani de contact virtual și o vizită de trei luni în România s-a pus pe făcut bagaje și desăvârșit planuri de masterat în România.
„Nu știam mai nimic, dar mi-am spus că dacă-i în Uniunea Europeană n-are cum să fie rău”.
Nu a reușit să se înscrie la facultate așa cum își propusese, iar primii doi ani i-a petrecut căutând cu disperare un loc de muncă.
Continuarea în Lapasmolcom.ro
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Sursa foto: Lapasmolcom.ro)
