Abuzurile asupra celor mai vulnerabili sunt întotdeauna revoltătoare, dar este cu atât mai alarmant când aceste acte inumane sunt comise de chiar cei care ar trebui să-i protejeze.
Un asemenea exemplu de indiferență criminală a ieșit la lumină la Direcţia Generală de Asistenţă Socială și Protecția Copilului (D.G.A.S.P.C.) Sălaj, unde un angajat suspectat de abuz împotriva unor copii cu dizabilități nu a fost tras la răspundere în mod adecvat pentru acțiunile sale oribile.
Dintr-un răspuns oficial oferit organizației Vocea Copiilor Abandonați, furnizat de D.G.A.S.P.C. Sălaj, reiese că două cazuri de abuz asupra beneficiarilor de la un centru de plasament pentru copii cu dizabilități au avut loc în cursul anului 2020.
În ambele situații, angajatul văzut ca agresor a fost un infirmier.
Ambele incidente, agresiunile fizice asupra a doi băieți, nu au dus la sesizarea Poliției sau Parchetului, deoarece comisia de disciplină a D.G.A.S.P.C. Sălaj a considerat că nu aveau gravitatea necesară.
Sancționarea administrativă a infractorului a fost extrem de benignă: un avertisment scris după primul incident și o reducere a salariului de bază cu 5% pe o durată de o lună după a doua abatere.
Acestea suscită semne serioase de întrebare în legătură cu atitudinea autorității locale și cu angajamentul acesteia de a proteja copiii pe care îi au în îngrijire.
Problemă este îngrozitoare și inacceptabilă din mai multe puncte de vedere.
În primul rând, angajatului nu i s-a făcut plângere la poliție, pentru simpla suspiciune de abuz, ceea ce înseamnă că persoana responsabilă pentru abuzul minorilor rămâne neverificată de organele de cercetare penală și poate continua să acționeze în detrimentul altor copii.
În al doilea rând, acest comportament transmite un mesaj periculos tuturor celor implicați, că abuzul în cadrul instituției poate fi tolerat sau ignorat, cu pedepse insuficiente și consecințe minime.
Este urgent nevoie ca autoritățile competente să se auto-sesizeze în acest caz și să investigheze dacă au mai avut loc astfel de abuzuri și cum pot fi împiedicate.
Copiii din centrele de plasament au deja suficiente provocări cu care se confruntă în viața lor. Ultimul lucru de care au nevoie este să se teamă de oamenii care ar trebui să le ofere protecție și siguranță.
Abuzul asupra oricărui copil este revoltător. Dar abuzul asupra unui copil cu dizabilități, de către individul care este angajat să îi ajute, este tortură și trebuie sancționat pe măsură.
Noi, ca societate, suntem responsabili pentru a asigura că toți copiii beneficiază de dreptul fundamental la siguranță și protecție.
Când un sistem eșuează, este datoria noastră ca cetățeni să apărăm cei lipsiți de voce sau de putere. Acești copii ar trebui să poată avea încredere în cei care îi îngrijesc, nu să îi teamă de ei.
Această opinie face parte din campania Voci pentru copiii abandonați: Opriți abuzurile sexuale în instituțiile de protecția copilului – demarat voluntar de Asociația Vocea Copiilor Abandonați.
În ultima lună, am analizat cu atenție răspunsurile înaintate de DGASPC-uri cu privire la abuzurile comise de angajații instituțiilor de ocrotire asupra copiilor pe care îi au în îngrijire.
Scopul acestor editoriale este să tragă un semnal de alarmă și să informeze opinia publică asupra situației actuale a copiilor abandonați în instituțiile statului, și să încurajeze acțiuni concrete pentru a proteja drepturile lor și a le îmbunătăți calitatea vieții.
Sper ca prin aceste eforturi, să putem mobiliza atât autoritățile, cât și societatea în ansamblu, pentru a face o schimbare reală și durabilă în ceea ce privește tratamentul copiilor abandonați în România.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
