Credința mută munții din loc. Și poate câștiga și un meci de fotbal. Ajută însă să ai jucătorii cei mai buni în echipă, dacă vrei să ai șanse mai mari să câștigi meciul. După o jumătate de secol naționala de fotbal a României s-a calificat la Olimpiada de la Tokyo. 


Șansele noastre la o medalie depind în mod esențial de un sărbătorit al acestei zile. Evident că nu ne putem abține să urăm sănătate și multe bucurii tuturor purtătorilor numelui de Gheorghe. 

Dar rămâne să ne concentrăm pe sărbătoritul care face diferența cu privire la componența naționalei României. Selecționerul depinde de generozitatea patronilor de cluburi, în special, a celui care poartă cu mândrie numele Sfântului Gheorghe.

Sfântul Gheorghe a fost un martir al credinței care a ales să trăiască și să moară ca un creștin, ca un adevărat soldat al credinței. 
Sărbătoritul nostru este tentat să nu lase fotbaliștii săi să reprezinte singura țară majoritar ortodoxă la acest campionat.

Se gândește că așa ceva ar crește șansele rivalei la titlu. Ar avea șanse mai mici de calificare în cupele europene dacă nu ar avea acești fotbaliști la echipa de club. 

Sărbătoritul nostru se mândrea mai demult că are echipa cu cei mai mulți fotbaliști de religie ortodoxă. Spre deosebire de alți patroni de fotbal, a avut grijă să nu falimenteze clubul și să crească fotbaliști români de valoare.

Acesta ar putea să ofere un exemplu creștinesc de negare de sine util și pentru alți patroni care ar fi stimulați să-i urmeze exemplul. Atunci când a trecut prin momente de cumpănă și s-a întors la familia sa după o experiență nedorită pentru el, el ne-a spus că a devenit o altă ființă, mai iubitoare și mai temătoare de Dumnezeu.

Mărturisirea credinței implică renunțare la orgoliu și la gloria lumească pentru binele celorlalți. Naționala de fotbal a României are nevoie de fiecare jucător disponibil, la a patra participare a unei echipe naționale de fotbal la Olimpiadă.

Cel mai probabil niciunul dintre noi nu va mai putea fi martor la o asemenea performanță pe viitor. Celelalte țări au condiții mult mai bune de pregătire, au fotbaliști mult mai bine plătiți și se bazează pe resurse umane considerabile. 

Victoriile în sport ajută oamenii la greu și consolidează națiuni. Germania a câștigat campionatul mondial de fotbal în 1990 și a anunțat lumea că reprezintă o națiune unită. 

Africa de Sud a câștigat campionatul mondial de rugby imediat după alegerea lui Nelson Mandela ca președinte, cu o selecționată care a arătat că nu poate fi învinsă pentru că reprezintă o națiune unită de sport și de un președinte vizionar.

Războiul a fost înlocuit de fotbal când în 1986 Argentina a jucat un meci vital pentru câștigarea campionatului mondial de fotbal cu Anglia. Fotbaliștii din Iran și SUA au reușit să joace fotbal și să uite măcar pentru 90 de minute de tensiunile dintre cele două țări.

Echipele de fotbal care au obținut medalii la Olimpiadă nu sunt cele mai titrate și cele mai galonate de pe Pământ. Fiecare selecționată își joacă șansa sa pentru că mingea este rotundă și pentru că orice este posibil dacă ai o echipă și un antrenor care își doresc victoria.

Grecia a reușit să câștige campionatul european, fără ca nimeni să fi putut spera la așa ceva. Uniunea Sovietică și Iugoslavia au câștigat și ele campionatul olimpic la fotbal, în fața unor rivali mult mai galonați. Danemarca, cu o echipă adunată de pe plajă și fără cea mai mare vedetă a sa, a reușit să câștige campionatul european, chiar dacă inițial nu se calificase – pentru că Iugoslavia câștigase acest drept de a juca în acel campionat, dar fusese descalificată din motive legate de războiul din fosta Iugoslavie-. 

Avem însă nevoie ca fiecare român să fie alături de acești băieți care au reușit performanța extraordinară de a se califica la Olimpiadă. Și aici intervine patriotismul și credința conducătorilor de cluburi care să își asume posibila pierdere a unor sume de bani pentru gloria noastră a tuturor.

Este, de asemenea, posibil și ca jucătorii noștri să impresioneze la această Olimpiadă și să fie curtați ulterior de către cluburi mari. În acest moment, șansele oricărei echipe de club românești sunt extrem de mici de a se califica în etapele superioare ale competițiilor internaționale de fotbal.

Există tentația ca fotbalul să devină monopolul celor cu bani și cu titluri. Așa cum am aflat cu toții, mai multe cluburi de fotbal devenite afaceri au încercat să înființeze o Superligă în care să joace doar ele și alte cluburi de calibrul lor.

Nu teama de suporteri sau de sancțiunarea potențială ale jucătorilor a speriat conducătorii acestor cluburi, ci amenințarea premierului Boris Johnson, care a simțit că suporterii urăsc ideea acestei competiții pentru bogați, de a tăia din drepturile de televizare a celor șase cluburi britanice implicate în proiectul Superligii.

Chiar dacă fotbalul este o afacere, cei care investesc și care pot lua decizii în numele suporterilor nu trebuie să uite că iubim aceste sport pentru sentimentul că noi toți devenim un tot cu echipa iubită. Cel ce poartă numele de Gheorghe și care ne spune că el se ghidează în viață după Sfânta Cruce și după Domnul Iisus Hristos are datoria creștinească să se gândească la ce dar frumos ar putea oferi tuturor românilor dacă vom reuși să luăm o medalie la această Olimpiadă.

Suporterii acestei echipe pot spera în continuare atât la campionat cât și la cupele europene, chiar dacă lasă la națională jucătorii doriți de selecționer. Dacă echipa sa este nedreptățită în campionat, cei care vor greși fotbalului nu vor rămâne nepedepsiți deoarece ”Fericiți cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura”.

Dacă se face un sacrificiu pentru naționala majoritar ortodoxă ”Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui”. Cele lumești sunt deșertăciune, iar renunțarea la glorie și orgoliu are drept consecință că vor fi ”Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu”.

partajează acest articol:

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.