Cum se face un flagrant. Organizarea acțiunii nu seamănă cu un desant al unei forţe speciale, cât mai mult cu chiţibuşăreala unor contabili.
Un fost angajat al DNA Iaşi a acceptat, sub protecţia anonimatului, să prezinte procedurile urmate de anchetatori în organizarea unui flagrant.
Nu există reguli fixe, ci doar etape reflectate în prevederile Codului de Procedură Penală, combinate cu inspiraţia anchetatorilor. Un joc de-a şoarele şi pisica, în care orice greşeală comisă va putea fi ulterior speculată de avocaţi.
Pregătirea unui flagrant începe cu un denunţ pentru, de exemplu, pretinderea unei mite. Denunţătorul capătă calitatea de martor, de obicei cu identitate reală.
Suspectul, niciuna. Cercetările sunt începute „in rem”, cu privire la faptă, nu „in personam”, chiar dacă identitatea celui care a pretins mita este, evident, cunoscută. Explicaţia este simplă. Dacă urmărirea penală s-ar face „in personam”, ar însemna ca persoana vizată să aibă calitatea de suspect.
Or, acest fapt trebuie comunicat. „Evident, nu poţi spune cuiva că e suspect de pretinderea unei mite. Mergi «in rem» până în momentul flagrantului, când poţi să-i prezinţi şi ordonanţa procurorului privind calitatea lui de suspect”, a explicat fostul agent.
Citește și: Uimirile, indignările și „reformele” premierului Marcel Ciolacu
Denunţul nu reprezintă neapărat o răzbunare, ci o asigurare. Dacă Y nu reclamă faptul că X i-a cerut şpagă, ar putea fi la rându-i acuzat de dare de mită, pedepsită tot cu închisoarea pe un termen cuprins între 2 şi 7 ani, ca şi luarea de mită. Este unul dintre elementele neclare apărute până acum în ancheta vizându-l pe preşedintele Consiliului Judeţean Vaslui, Dumitru Buzatu, arestat pentru luare de mită. Denunţătorul, omul de afaceri Emil Savin, a declarat public că nu l-a denunţat pe Buzatu, ci doar pe expertul Radu Judele. Dacă într-adevăr nu există niciun denunţ pe numele lui Buzatu făcut de Savin, omul de afaceri poate fi acuzat de dare de mită.
Nu se mai folosesc bani marcaţi cu MITĂ
Odată cu ordonanţa de desemnare a mituitorului drept colaborator, se stabileşte şi scenariul viitoarei acţiuni. Martorul este instruit cu privire la ce are de spus şi când, este „îmbrăcat” cu aparatura de înregistrare necesară şi învăţat să o folosească fără a stârni suspiciuni.
Banii ce vor fi folosiţi ca momeală sunt fie aduşi chiar de martor, fie scoşi de DNA din bancă, din contul special destinat unor astfel de operaţiuni.
Metoda clasică a marcării banilor cu cerneală vizibilă doar în radiaţie ultravioletă, cu inscripţia „mită”, nu se mai foloseşte. Nici nu ar fi practică, pentru că ar presupune ca şpăgarul să pună direct mâna pe bani. (…)”, a explicat agentul.
Continuare în Ziarul de Iași!
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(FOTO: Inquam Photos / Octav Ganea)
