Sunt uneori întrebat când am început colaborarea la postul de radio Europa Liberă. Este vorba de decenii de colaborare frecventă, regulată. Am fost colaborator permanent, nu ocazional.
Am deţinut rubrici. Am avut, cum se spune, un public. Securitatea mă consideră “un element extrem de primejdios”.
Nu eram mulţi cei care, sub nume propriu, să scrie săptămânal despre natura reală a dictaturii comuniste. Despre trecutul sângeros al pseudo-elitei, despre agenţii sovietici din anturajul lui Dej, despre vendetele de la vârf, despre Marea Minciună şi efectele ei nefaste în filosofie, sociologie, disciplinele umaniste în genere. Faptul că, paralel cu activitatea mea pe unde scurte, îmi urmam cariera academică şi publicistică vestică îi scotea şi mai tare din minţi pe cei numiţi de Monica Lovinescu “trepăduşi de Curte Nouă”.
Regimul urmărea să permanentizeze izolarea și sentimentul că suntem uitaţi de lume
Sunt unii care încearcă prezentarea transmisiunilor radiofonice occidentale drept echivalentul propagandei comuniste. Din proprie experienţă pot afirma că nimeni nu mi-a impus vreodată ce şi cum să scriu. Repet, vorbesc despre sute de articole.
Proiectul s-a născut la New York, în noiembrie 1982, când jurnalistul Liviu Floda (cunoscut sub pseudonimul radiofonic Andrei Brânduş) m-a prezentat directorului Departamentului Românesc, istoricul Vlad Georgescu, aflat la o conferinţă. Ne-am întâlnit la biroul new-yorkez al radioului, 1775 Broadway. Aveam câţiva amici comuni. Am discutat posibile teme pentru contribuţiile mele.
Mi-a spus că angajările sunt îngheţate. I-am răspuns că nu doresc să-mi “profesionalizez” condiţia de exilat şi că mă interesează o carieră academică americană. Adică, exact ceea ce mi se refuzase în România. Am explorat în textele mele agonia filosofiei în România lui Ceauşescu, suferinţele sociologiei, am ripostat aberaţiilor protocroniste, am examinat crizele comunismului mondial, revizionismul neo-marxist, neoconservatorismul în perioada Reagan.
Regimul de la Bucureşti urmărea să permanentizeze izolarea, autarhia intelectuală, sentimentul că suntem uitaţi de lume şi de istorie.
Continuarea în Puterea a Cincea
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
