„Gazeta basarabeană Raza aduce știrea prea îmbucurătoare despre ultimul convoi al jidovilor din Chișinău, care au luat drumul spre pusta Rusiei, și astfel orașul a scăpat de lepra jidovească. După informațiile numitei gazete, plecarea jidanilor a mers în aceeași cadență și în restul orașelor basarabene. Așa să și fie – în Basarabia și în toate provinciile țării“.
Citesc aceste rânduri apărute în Telegraful Român în 1941 și mă îngrozesc. Cuvintele în sine și ura fără limite care se degajă din ele. Apoi, faptul teribil că ele au apărut în oficiosul Mitropoliei Ardealului. Această autoritate ecleziastică, în loc de o atitudine de compasiune, de milă creștină, dacă nu de susținere a populației evreiești aflată în pericol de exterminare în timpul regimului Antonescu, se arăta complice în cuvinte cu acesta la Holocaust. Căci știm ce a însemnat Transnistria pentru sute de mii de evrei. (Am extras acest text din articolul remarcabil al lui Cătălin Bogdan, „Omorul serafic, II” din „22”, 2.02. 2016. )
Citește și: Retragerea lui Biden, un avantaj pentru România?
Dar mai greu de îndurat: cel care conducea în anii ’40 pomenita publicație, care scria el însuși sau supraveghea îndeaproape tot ceea ce apărea acolo, nu era un oarecare, ci era însuși Dumitru Stăniloaie, considerat adesea cel mai important teolog al BOR.
Și, în fine, iată încununarea acestui crescendo insuportabil: Dumitru Stăniloaie, alături de alte personalități ale Bisericii, a fost canonizat recent. Adică, cel care se bucura că un oraș a „scăpat de lepra jidovească” e acum sfânt, are icoană proprie și intră în „canon” – adică e consacrat prin autoritatea Bisericii drept un exemplu de virtuți creștine, printre care – o spune BOR într-un comunicat – se numără și „dragostea și spiritul de jertfă manifestat față de cei aflați în nevoie”. Parcă e prea mult – nu credeți?
A protestat Institutul „Elie Wiesel” față de canonizarea lui Stăniloaie, ca și a încă două personalități, Ilarion Felea și Ilie Lăcătușu, foști legionari, foști șefi de cuib. În rest, opinia publică, unii intelectuali publici apropiați de Biserică, când n-au salutat cu entuziasm noile canonizări, au tăcut, în cea mai mare parte. Dar mai este timp să vorbească.
Continuarea, în Revista22.ro
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
„…mila crestineasca…”____––____o gluma cinica , care a reusit sa strabata secolele, chiar daca „milosilor” le-ar place sa zicem „mileniile”, pentru ca se stie, ortodocsismul romanesc are abia cateva sute de ani, iar crestinismul-oficial-a fost introdus in Romania , de catolici si -mai precis-de unguri…Iar si mai mult, crestinismul nu este decat oul iesit din tartitza iudaismului, dar vrea neaparat sa arate ca este mai destept decat gaina, realitatea ramanand ca singura religie monoteista este iudaismul, iar restul „mostenitorilor” sunt doar inchipuiti, insasi „mila crestineasca” este o siluire a adevarului , isoric vorbind, crestinismul a fost cel mai mare instrument terorist( al Diavolului), islamismul ultimelor sute de ani, incerca doar sa recupereze…Altfel, chiar nu stiam cine a fost „marele staniloaie”, este evident ca a fost un criminal psihopat, perfect insa pentru canonizarea mioritica…Pana la urma se ridica o alta intrebare, mai este inca loc, in biata Romanie, pentru atata amar de sarbatori religioase,sfinti, martiri, icoane si moaste?!