Uniți sub tricolor. Nevoia de patriotism și recuperarea lui

Data:

spot_img

Una dintre imaginile cele mai emoționante pe care le vedem pe stadioane sau în sălile de sport este aceea a familiilor cu copii îmbrăcați în tricouri galbene. Sunt oameni simpli, care își educă frumos copii și cultivă patriotismul în spiritul iubirii de țară.

Sunt aceiași oameni simpli care, din diaspora sau din țară, însoțesc sportivii performanți la competițiile din străinătate, se bucură și suferă alături de ei.

Patriotismului omului de rând, acela nemanipulat politic, are această formă a mândriei de a trăi alături de și de a-i iubi pe aceia dintre concetățenii lor care îi fac fericiți pentru curajul lor, pentru munca lor și pentru performanțele lor.

Drama teribilă a patriotismului românesc este că el a fost confiscat sistematic, în ultimele trei decenii, de o minoritate cinică, incompetentă, ticăloasă și pe alocuri extremistă, care a făcut din patriotism singura strategie politică, menită să scuze și analfabetism, și fraudă, și corupție.

Nu e deloc o întâmplare că patrioții de serviciu ai țării sunt cel mai adesea oameni fără căpătâi, oameni cărora dacă le speli tricolorul de pe față rămân goi.

Nu au nimic de oferit, iar trecutul lor nu este adesea decât o înșiruire de minciuni, diplome false, afaceri dubioase și nepotisme.

De aceea, nu este de mirare că atâția români și-au luat lumea în cap și au preferat să-și iubească țara din afara ei. Pentru că din alte țări, de la depărtare, pot iubi acea Românie pe care o visează, pe care și-o doresc, o Românie construită în mințile lor și nealterată de falșii patrioți din țară.

Citește și: Elon Musk și războiul din Ucraina, într-un articol recent al lui Ronan Farrow

În alte țări, au șansa cotidiană de a vedea cum trebuie să funcționeze o societate normală, ce înseamnă respectul pentru om și cum pot trăi oamenii unii alături de alții, fără claxoane și îmbrânceli, fără circ la televizor, fără mincinoși în fruntea statului.

Nevoia de patriotism este una reală și cred că este o urgență recuperarea patriotismului din mâinile șarlatanilor.

Căci nu putem să aruncăm copilul odată cu apa din copaie: faptul că țara e condusă de oameni nepricepuți, atât de îndoielnici morali, care au reușit să captureze toate resursele statului în folosul propriilor rețele de interese ne poate face ca din când în când să urâm toată această țară pentru că a produs și produce în continuare asemenea structuri mafiote.

Dar mai apoi ne dăm seama că nu putem să ne urâm țara fără a ne urî pe noi înșine și fără a trăi într-o stare de mare nemulțumire în primul rând față de noi.

Și atunci ne spunem câteva lucruri. Că nu trebuie să existe patrioți de serviciu.

Că patriotismul nu e o meserie în sine și că aceia care se autointitulează „patrioți”, „români buni” sau „români adevărați” sunt niște șarlatani.

Steagurile, urletele, intonările de cântece, manifestațiile nu te fac patriot, te fac doar saltimbanc.

Că nu e nevoie de apărători ai țării care stea de strajă la granițe să ne păzească de dușmanii pe care numai ei îi văd. Vă invit, de altfel, să citiți comentariile la paginile extremiștilor, unde veți vedea foarte prezent limbajul războinic („lupte”, „baricade”, „vitejie”, „sacrificiu”, „veghe” etc.), forma foarte primitivă și militarizată a patriotismului.

Că patriotismul se exersează nu în depuneri de coroane, nu în festivități zgomotoase, nu în marșuri cu preoți și șefi de galerie în frunte, ci în munca de zi cu zi: pe un șantier, într-un cabinet stomatologic, într-o maternitate, într-o școală, într-un ONG, într-un birou ș.a.m.d.

Că avem nevoie de modele de patriotism, doar că ele nu sunt acelea pe care le flutură propaganda de partid pe la televiziuni și pe rețelele sociale.

Oricâte declarații lăcrămoase ar face și oricâte tricoloruri și-ar pune pe umeri și în jurul brâului, nici Bode, nici Firea, nici Simion sau Șoșoacă nu vor fi vreodată modele de patriotism. Pentru că ambalajul lor strident ascunde un mare vid moral și profesional.

Dacă vrem să ne găsim modele de patriotism, le putem găsi cu mare ușurință: fetele de la Dăruiește Viață care construiesc un spital (Oana Gheorghiu și Carmen Uscatu); Valeriu Nicolae, care se ocupă de ani de zile de copiii săraci și neajutorați din București; Nora Dincă de la Magic Home; Radu Hossu și Mircea Barbu, doi oameni curajoși care înțeleg patriotismul prin solidaritatea activă cu poporul ucrainean; Emilia Șercan, care poartă o luptă epuizantă cu impostura din lumea academică; Doru Căstăian (dar și atâția alți profesori dragi mie…), care de atâția ani educă elevii în spiritul cunoașterii și al respectului față de ceilalți; Cristian Presură, un fizician care nu obosește din a cultiva lumina înțelegerii lumii printre oameni de toate vârstele. Dar și sportivi, precum David Popovici, handbalistele, spadasinele și canotoarele noastre, voleibaliștii și rugbiștii noștri. Dar și atâția oameni pur și simplu necunoscuți, care își fac treaba acolo unde sunt.

Ce au în comun toți aceștia, pe care oamenii îi iubesc, îi respectă și caută să-i urmeze?

Faptul în primul rând că sunt oameni foarte muncitori, că trag zi de zi, cel mai adesea nevăzuți de ochiul public, se epuizează, își dau sufletul și viața pentru pasiunea lor, pentru munca lor.

Apoi, faptul că sunt oameni integri din punct de vedere moral: că nu au ajuns acolo unde au ajuns prin fraudă, pe pile sau prin miracol, ci pentru că au fost cinstiți cu ei înșiși, că nu s-au mințit și nu i-au mințit pe ceilalți pentru o diplomă, un titlu, o funcție la stat.

În al treilea rând, pentru că o mare parte din munca pe care o fac e voluntară, e pură dăruire în folosul celorlalți.

Și deloc în ultimul rând, pentru că nu revendică niciun privilegiu al patriotismului; că în modestia lor, nu au nevoie să se plimbe cu tricolorul și iubirea de țară pe stradă.

Citește și: O nouă portiță pentru proiecte imobiliare controversate pe terenurile statului. PSD și PNL schimbă definiția „majorității calificate”

E mare nevoie să ne luăm patriotismul înapoi din ghearele hulpave ale impostorilor și autointitulaților apărători ai țării. Căci țara nu se apără în acest fel patetic, ci prin truda cotidiană, prin bunul simț, cinstea și responsabilitatea cu care ea se construiește cărămidă cu cărămidă.

E nevoie să dăm jos toți idolii patriotismului de paradă pentru a ne lua drept călăuze și modele exact acei oameni pe care liderii sistemului politico-mediatico-financiar îi disprețuiesc și îi hărțuiesc, tocmai pentru că orice comparație cu ei îi pune într-o lumină atât de proastă, pentru că le arată goliciunea zgomotoasă a falsului lor patriotism și relele pe care le provoacă in jur.

Urmăriți PressHUB și pe Google News!

spot_imgspot_img
Ciprian Mihali
Ciprian Mihali
Ciprian Mihali predă filosofia contemporană la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Din anul 2000 este doctor în filosofie al Universităților din Cluj și din Strasbourg. Între 2012 și 2016 a fost ambasador al României în Senegal și în alte șapte state din Africa de Vest. Din 2016 până în 2020 a lucrat în domeniul cooperării internaționale la Bruxelles. Ciprian Mihali este simpatizant al partidului Reper.
2 COMENTARII
  1. ce credibil atac la adresa patrioților, și ce credibil patriotism alternativ intr-o revistă finanțată de un guvern străin de către un cadru care sigur a fost plătit de multe ori de guverne străine și ONG-uri străine …. foarte credibil, nu am ce zice.

    • Era absolut firesc să apară un naționalopitec cu un comentariu de kompromat.
      Adevarul este că există o parte a societatii cu care nu poti lega nici un dialog.
      De pildă acest Alin. Nu are nimic de comentat despre ideile articolului insa supozează că „străinii” finanțează asemenea puncte de vedere.
      Ce poti sa ii spui?
      Nimic. Omul e conectat la zzimion și zzoșoaca.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Distribuie articolul

spot_img

Știri de astăzi

Mai multe articole similare
Related

Miza Rusiei în alegerile din Republica Moldova

Miza Rusiei în alegerile din Republica Moldova. Oana Popescu...

Sergiu Toader: Politica, un eșec al presei. Din presă în politică, niciodată invers – Partea II

Migrația jurnaliștilor români către politică a început relativ recent,...

Republica Moldova între Est și Vest: o analiză post-alegeri

Alegerile prezidențiale din Republica Moldova, desfășurate pe 20 octombrie...