Simțim cu toții în fiecare zi că societatea românească se află într-o profundă criză de jaloane etice. Vedem de peste tot în jurul nostru ivindu-se persoane publice care aspiră la statutul de reper moral, care exploatează nevoia oamenilor de a se identifica în viața lor cu personalități care să le dea încredere, să-i călăuzească și să le servească drept model.
Femeile și bărbații din această țară, adulți, dar mai ales tineri, își caută uneori cu disperare înțelesuri și direcții, răspunsuri la întrebările ce se nasc din complexitatea unei lumi care ne surprinde și ne ia parcă mereu pe nepregătite.
Exploatând această nevoie reală și legitimă, oamenii se refugiază în ceea ce găsesc la îndemână, în aceia și acelea care le vorbesc pe limba lor, care le pot răspunde repede cu adevăruri și certitudini satisfăcătoare.
Influenceri sau politicieni fără scrupule au înțeles că există un potențial uriaș care poate fi valorificat, iar rețelele sociale le-au oferit din plin terenul de manifestare și locul în care să se înfățișeze ca salvatori ai neamului, posesori ai adevărurilor absolute, judecători definitivi ai celorlalți.
Și au putut-o face pentru că au în fața lor un public care a fost abuzat mediatic și informațional în ultimele două decenii prin televiziuni manipulative, masiv finanțate de partidele politice și de diversele grupuri de interese financiare.
Citește și: Ce făceați pe 22 decembrie 1989, la ora asta?
Un public puțin educat în media, obișnuit să considere că tot ce se spune la televizor e adevărat, s-a mutat cu cățel și cu purcel pe rețelele sociale, mai întâi pe Facebook, apoi pe TikTok, unde s-a organizat în comunități închise, în care fac schimb de opinii și de judecăți de valoare simpliste si definitive despre orice, de la politică la religie, de la educație la medicină și astronomie.
Lumea digitală a complicat teribil posibilitatea orientării etice în societate.
Oferta inflaționistă de guru, lideri, șefi sau alte figuri autoimpuse nu au făcut decât să producă și mai multă confuzie în societate. Societatea civilă, atașată valorilor democratice și solidarității, a obosit în lupta ei de gherilă cu o putere mereu nesătulă și prea puțin deschisă spre transparență și dialog social.
În acest peisaj, un rol de structurare a unor ierarhii de cunoaștere și de morală l-ar putea avea universitatea. Din păcate însă, cu foarte rare și meritorii excepții, universitatea românească a căzut toate examenele etice și de integritate.
Felul în care a fost concepută legea învățământului superior de către rețeaua de putere politică ce guvernează universitățile dovedește pe zi ce trece că nu a existat o preocupare de natura integrității în conceperea viitorului formării academice, a existat doar o grijă pentru a proteja și dezvolta privilegiile unei elite care se reproduce cu sprijinul generos al unei legislații deliberat construite în favoarea sa.
Cel mai bun exemplu este chiar modul în care a fost gândit și executat planul realegerii rectorilor înstăpâniți asupra universităților lor ca asupra unor feude personale.
Cazul cel mai revoltător este cel al Ramonei Lile, rectorița realeasă pentru un al patrulea mandat în fruntea Universității Aurel Vlaicu din Arad, iar aceasta chiar în ciuda unor interdicții legale și a unor decizii de plagiat, care au condus la degradarea sa de la profesor la conferențiar.
Rămâne pentru toată comunitatea academică din România o perplexitate nu doar sfidarea de către Ramona Lile a legii, ci și opțiunea corpului profesoral din această universitate de a participa la această sfidare și de a o vota în număr foarte mare pe această doamnă, în dispreț așadar pentru orice normă juridică sau etică.
În contrast total cu acest caz strigător de dezintegrare a modelului academic se află singurătatea Emiliei Șercan, luptătoare neobosită pentru corectitudine în spațiul universitar.
În jurul Emiliei Șercan universitățile, Consiliul Național al Rectorilor și ministerul tac la unison, asta atunci când nu o atacă și ele. Solidaritatea individuală cu cauza integrității academice, venind de la diverși membri, ei înșiși izolați, ai corpului universitar nu poate să mascheze deficitul curajului public și al onestității care au făcut să se prăbușească și această instituție în irelevanță.
Tăcerea cu care este ignorată Emilia Șercan nu este un accident, ci descrie foarte bine felul în care universitățile au pierdut lupta cu integritatea academică.
Faptul că înfloresc la vedere afacerile cu lucrări de licență și dizertații de master copiate, în absența unei reacții ferme a autorităților de orice fel indică doar că industriile fraudei sunt acceptate, fie și tacit în spațiul învățământului superior. Și nici nu e de mirare că se întâmplă așa, dacă ne gândim la numărul imposibil de evaluat al plagiatelor din lucrările de doctorat ale potentaților acestei țări.
E greu de crezut că însănătoșirea etică a universității românești va putea avea loc de sus în jos. La fel de improbabil e să se creeze mase critice de profesori și studenți revoltați care să poată schimba de jos în sus această stare de fapt.
Citește și: Cât costă să ai o casă fără facturi și toate utilitățile. O experiență personală
Tocmai de aceea, într-o societate derutată și predispusă la extremism, obscurantism și intoleranță, membrii comunității academice trebuie să poată crea ei înșiși rețele de solidaritate, arhipelaguri de integritate din diferitele insule locuite de femei și bărbați onești, care să poată funcționa ca modele publice de promovare nu doar a adevărului științific și a gândirii critice, ci și a exigenței de corectitudine.
În această țară, ce pare sedusă, chiar sedată, într-o bună parte a ei de figurile indivizilor inculți și agresivi, capabili să obțină tot ce vor prin fraudă și furt, universitățile au datoria urgentă de a se reconstrui ca repere ale moralității și cunoașterii, bastioane ale rezistenței în fața invaziei pseudoștiinței și conspiraționismului, dar și ale imposturii cu o mie de chipuri.
Altfel, eșecul moral al universității este și eșecul societății întregi de a-și construi un orizont de valori care să-i țină pe oameni împreună și de înceta să-i mai alunge din țară de la vârste din ce în ce mai mici.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
