Autor: Marius Stan
Talibanii au știut dintotdeauna că America va pierde și că ei vor câștiga. Asta se-ntâmpla încă de-acum 20 de ani. Așa cum ne-a demonstrat-o Vietnamul cu vreo jumătate de secol în urmă, este aproape imposibil să câștigi un război ideologic (în acest caz, religios). Afganistanul a fost mereu despre triburi locale, iar dintre cele „rele”, deloc puține, cum aiuristic declama Pompeo în urma Acordului de la Doha de anul trecut, unele s-au dovedit și strategice.
Talibanii sunt și mari producători de opium și heroină, iar prin mâinile lor nu curge doar sânge, ci și o grămadă de cash. Este o realitate care n-ar fi trebuit să-i ia prin surprindere pe americani și nici măcar pe fostul profesor de antropologie de la Johns Hopkins, Ashraf Ghani, care, iată, se pregătește acum pentru o poziție politică sinonimă cu abandonul, conform Al Arabiya.
Talibanii vor cutreiera pur și simplu prin Kabul, în sandale. Infernul e pe cale să se-nstăpânească. Pentru femei și copii. Pentru oricine va fi păstrat un biet pachet de gumă de la G.I. Joe. Administrația americană știa foarte bine că nu poate exista vreo dâră de respect pentru femei sau pentru ființele umane, în general, într-un Afganistan taliban. Hashtag pentru execuții.
Din păcate pentru starea de lucruri de acolo, retragerea era, și ea, inevitabilă. Orice altă paradigmă sau cheie interpretativă n-ar fi tributară decât logicii „ocupației la infinit”. Motivele pentru acest eșec sunt dureroase și, din păcate, ele nu vor fi obiect de analiză publică în niciuna din țările coaliției care s-a aventurat în curtea din spate a Chinei. Despre costuri, sacrificii și alte futilități, în explozia de articole și analize care va urma.
Pentru afganii de rând, mai ales pentru cei care au profitat într-un fel sau altul de cele două decenii de prezență americană (prin educație, sănătate, etc.), reîntoarcerea la califatul taliban este sinonimă cu moartea.
Nu sunt expert în genul de politică mârșavă care a dus la toate astea. Sunt doar îngrijorat pentru „vânătorii de zmeie” și locul lor în lume—de preferat, în viață!
