Viața de student pakistanez în România: „Ce e normal pentru voi aici, e doar vis în Pakistan”

Viața de student pakistanez în România. De la conflicte armate permanente la linişte, şi de la sărăcie aproape generalizată la o viaţă cum nu s-ar fi gândit că va avea.

Faizan Aslam este, de origine, pakistanzez. Vine din districtul Lodhran, din conflictuala provincie Punjab. Are 25 de ani, iar de mai bine de un an studiază Traducere şi interpretare – engleză-germană, la Facultatea de Litere a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”.

Vine dintr-o familie cu posibilităţi financiare reduse, şi mai are acasă patru fraţi. Dar i-a plăcut să înveţe: ştie 10 limbi străine, iar visul său este să devină traducător şi, poate, să obţină şi cetăţenia română. Îi place aici, la Iaşi…

Cum ai ales să vii în România pentru a urma cursurile unei facultăţi? Ai încercat să faci studiile în Pakistan?

Faizan Aslam: În anul 2016 am terminat clasa a XII-a, dar familia mea, fiind foarte săracă, mi-a spus că nu are bani pentru mine ca să studiez, mai departe, un program de licenţă. Cu toate acestea, eu le-am spus că visul meu este să studiez foarte mult, şi să termin chiar şi o Şcoală Doctorală.

Şi atunci ei mi-au răspuns că va trebui să mă descurc singur. Înainte de a veni în România, am studiat limba chineză, în Pakistan, cu o bursă primită de la Universitatea din Beijing.

Am şi lucrat la Ambasada Chinei, în calitate de traducător. Dar nu a fost suficient, deoarece aveam nevoie de diplomă pentru un loc de muncă permanent.

Astfel, am aplicat pentru bursă Erasmus în 10 ţări, şi doar România a acceptat dosarul meu. Aşa că am venit aici…

„Prima dată am rămas surprins de regulile de circulaţie, care sunt foarte clare”

După ce ai ajuns în România, cum ai simţit trecerea de la vechea viaţă la ceea ce te aştepta aici, într-o ţară total necunoscută pentru tine?

– Sincer să fiu, la început am fost puţin îngândurat pentru că, în celelalte ţări, părerile despre România nu sunt bune. Familia şi prietenii mi-au spus să nu vin aici pentru că e foarte greu şi nu o să mă descurc. Dar eu am zis: „Nu! Eu vreau să merg şi să studiez. Accept provocarea asta”.

Mi-am spus întotdeauna, „Pot, pot, pot!”, şi am venit. Când am ajuns, prima dată am rămas surprins de regulile de circulaţie, care sunt foarte clare.

În Pakistan eşti călcat dacă vrei să treci strada. Apoi mi-a plăcut totul: oamenii, cultura, ţara… Am fost şocat. pentru că nu mă aşteptam la ceea ce am văzut. Am zis „Vai, mie îmi place aici!”.

Citește și 80 de milioane de lei au cheltuit partidele pentru publicitate politică pe rețelele de socializare

Viața de student pakistanez în România

Cum a fost începutul tău ca student la Facultatea de Litere? Cum ţi se pare colectivul din care faci parte? Ai simţit, vreodată, vreo urmă de discriminare?

Am început viaţa mea de student, aici, cu doar 50 de euro în buzunar. Atât am reuşit să salvez, pentru că m-a costat foarte mult biletul pentru avion. În primele 4 zile am băut doar apă. Mi-a fost foarte greu… Nu cunoşteam limba, şi nu mă angaja nimeni.

La început, bursa era de doar 300 de lei pe lună. Mâncam o dată pe zi, foarte puţin, iar în rest beam apă. Un an mi-a fost atât de greu din cauza banilor încât nu am mai trecut niciodată, în viaţa mea, prin aşa ceva.

Şi îmi era ruşine să cer bani colegilor, aşa că mă descurcam cum puteam. Până am învăţat limba română şi am găsit loc de muncă, unde am fost plătit cu 3.000 de lei. Şi am putut strânge bani ca să-mi ajut şi părinţii bolnavi.

Citește și Ministrul Sănătății: În prima jumătate a acestui an dăm drumul la primele programe de screening

Facultatea de Litere îmi place foarte mult şi, pentru că nu am aici familia şi prietenii, facultatea aceasta şi profesorii sunt familia mea. Toată lumea simt că mă iubeşte şi nu m-a discriminat nimeni, niciodată. Când am nevoie de ajutor, toată lumea mă ajută, toţi sunt buni cu mine.

Mai multe puteți citi în Ziarul de Iași.

Urmăriți PressHUB și pe Google News!