Deşi la televizor şi la radio ni s-a repetat obsedant, de mai bine de un an de zile, să ne spălăm des pe mâini, ca măsură de protecţie sanitară în contextul pandemiei de Covid-19 (coronavirus), sunt o mulţime de sate argeşene – dar şi în multe alte locuri din ţară – în care apa este un lux.
Sub o treime dintre satele României beneficiază de apă curentă; celelalte se descurcă cu ajutorul fântânilor.
Drama e acolo unde aceste fântâni nu există, unde puţurile au secat, sau unde apa acestora nu e potabilă. Sunt o mulţime de locuitori ai satelor care fie au acces limitat la apă potabilă (aceasta, adesea, abia ajunge pentru animalele din ogradă), fie nu au acces deloc.
Pentru aceşti compatrioţi, deloc puţini la număr, îndemnul „spălaţi-vă des mâinile cu apă şi săpun” aduce a bătaie de joc.
E şi cazul satului Valea Brazilor, din comuna Băiculeşti, judeţul Argeş, despre care am scris în mai multe rânduri. În zadar s-a luptat o localnică, dna Simona Niculescu, în Justiţie, cu autorităţile, locale şi judeţene, nepăsătoare ori indolente. A obţinut, în instanţă, o sentinţă definitivă şi executorie, prin care Primăria şi Consiliul Local sunt obligate să introducă reţea de apă şi canalizare în Valea Brazilor, încă de acum vreo trei ani.
Citește articolul integral în Argeșul Online
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
