Sunt dure confruntările electorale (și murdare) între adversari, dar nici luptele între colegi nu sunt mai prejos.
Caz concret de violență în familie la PNL unde taberele Orban și Cîțu parcă au turbat. Venit la alegerile pentru sectorul 4, Orban a dat să urce pe scenă (ca președinte al PNL, de!), dar bodyguarzi angajați de tabăra Cițu l-au îmbrâncit ca pe un dușman. “N-am văzut în viața mea alegeri cu bodigurazi la liberali” s-a plâns Orban. Bine ca n-au adus interlopi.
La sectorul 2, Anisie (fost ministru de pepsiglas) chiar a zgâriat un liberal de-al lui Orban silindu-l astfel să-și facă vaccin anti-rabic. Monica Anisie mânca “o prăjiturică” acum două luni la ziua lui Orban dar a schimbat masa. La Timișoara a câștigat candidatul lui Orban dar PCJ Alin Nica a trecut la Cîțu care i-a urat “bun venit în echipa câștigătoare”. Nu se știe dacă după atâtea atacuri sângeroase echipa câștigătoare (oricare ar fi) se va mai ține pe picioare. La Argeș, Coteț (al lui Cîțu) îi acuza pe Orbani că au adus necunoscuți pe liste dar Tofan (de Orban) susține că a câștigat “detașat” alegerile gonind Cîțeii la Coteț.
Pare că ambele tabere vor lupta până la ultima picătură de noroi. Un fost șef la Poșta Română s-a lăudat că a schimbat “o companie roșie” într-o “companie care vorbește, respiră și vibrează liberal”. Vibrații liberale, fibrilații naționale. Orban a proclamat susținerea “valorilor tradiționale, familia, biserica, satul” întrucât “PNL este liberal, național, cu elemente de conservatorim și de creștin democrație”. Nu-i lipsește aproape nimic. Doar partener pe măsura căci “pe cei din USR-PLUS nu i-am văzut jurând pe Biblie, nu i-am văzut închinându-se”. Păi așa erau și când i-a luat. S-or închina în altă parte.
Nu se jură dar înjură: Cioloș s-a făcut de râs anunțând suspendarea aprobării PRR al Ungariei – fiind contrazis rapid de CE. Indignat, vicepremierul Kelemen l-a avertizat pe Cioloș “că a făcut cea mai mare greșeală” și “va plăti factura”. Ia te uită! Vicepremierul României amenință un europarlamentar român în numele Ungariei. O fi și el în tabăra Orban (Viktor). În schimb când Ciolacu a făcut aceeași greșeală (mințind și anunțând respingerea PNRR al României) față de guvernul unde este vicepremier, Kelemen a tăcut mâlc. Retras în tabăra sa, Cîtu l-a revocat fulgerător pe ministrul de finanțe Nazare precizând că “am discutat cu liderii opoziției și nimeni n-a avut vreo obiecție”.
În toiul luptei, Cîțu a confundat liderii coaliției cu liderii opoziției. În fapt, Nazare a refuzat propunerea lui Cîțu de a se poza cu susținătorii săi “preferând să rămână neutru”. A doua zi n-a mai rămas nici ministru nici neutru. Atenție, Cîțeii pământului, la ce faceți. S-ar putea să vi se facă același lucru când vă trece rândul. Premierul s-a ales deja cu o statuie în Piața Victoriei (o paiață gălbejită) fiindca ezită să susțină includerea Roșiei Montane în patrimoniul UNESCO.
Când nu ești capabil să valorifici în folosul țării nici bogățiile de la suprafață, lasă măcar zăcămintele de aur în pace. Doar nu vor să piardă și tezaurul ăsta. Dâncu a observat deja că “Orban devine un președinte de carton”. Posibil. Dar și Ciolacu devine președinte de hârtie (se prezintă în suluri). Orban a recunoscut însă că a ajuns “sac de box pentru unii colegi”. Să nu ajungă sac de dormit. Căci sunt de neoprit. Mereu se vor tot bate, ne vor lovi mereu. Să ne apere Dumnezeu. Numai el dacă mai poate.
Articolul a fost publicat mai întâi în Revista 22
