- Monumentul Securității este la locul lui, în ciuda scandalului public, declașat în urmă cu un an, la inaugurare.
- PRESShub a discutat cu cei care au ridicat monumentul în memoria foştilor lucrători de informaţii, chiar în Cimitirul Militar „Sfântul Gheorghe” din Piteşti, oraşul în care s-au petrecut cele mai mari abuzuri ale Poliţiei Politice din regimul comunist.
- Col.(r) Dumitru Șovar, care conduce ACMRR-SRI Argeş, se dezice cu vehemenţă de propriul demers, în speranţa evitării unei noi dezbateri, şi acuză că totul este doar un „subiect de presă”. Totodată, spune că nu este vorba de un monument ci despre „o cruce” dedicată celor care au lucrat în SRI, după anul 1990.
- În schimb, surse din interiorul ACMRR-SRI Argeş afirmă că aproximativ 95% dintre membrii acestei asociaţii sunt foşti lucrători ai Securităţii regimului comunist, ofiţeri activi în anii ’70 şi ’80, care au cotizat pentru ridicarea monumentului de la Piteşti.
- Experţii CNSAS trag un semnal de alarmă şi transmit că „asistăm de ceva vreme la reabilitarea explicită a Securității și, împreună cu ea, a dictaturii comuniste”.
Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Serviciul Român de Informaţii (ACMRR-SRI), condusă de fostul ofiţer de securitate col.(r) Dumitru Șovar, este cea care în urmă cu aproape un an a inaugurat, în Cimitirul Militar Piteşti, un monument închinat, susținea organizația în urmă cu un an, militarilor care au activat pe „frontul nevăzut” în activitatea de apărare a valorilor fundamentale ale României.
Inițiativa a generat o revoltă publică, mai ales că evenimentul s-a desfăşurat tocmai în oraşul unde a avut loc „Fenomenul Piteşti”, fiind o sfidare pentru victimele Securităţii Statului şi urmaşilor lor.
Citește și: IICCMER: Monumentului dedicat „eroilor” fostei Securității din Pitești trebuie eliminat
Colonelul care s-a ocupat de Monumentul Securității se ascunde după cuvinte
La aproape un an de la inaugurarea acestui veritabil „memorial al Securităţii”, PRESShub l-a contactat pe colonelul în rezervă Dumitru Şovar. Cu agresivitate, acesta a replicat că nu există un monument acolo, ci doar „o cruce”.
Doar că monumentul dedicat securiştilor este aproape identic cu cel dedicat veteranilor de război, din apropiere.
Col. (r) Şovar: Nu există, căutați, documentați-vă, dar nu există așa ceva. Da? Bine!
PRESShub: Dar sunt, imagini video de acolo…
Col. (r) Şovar: Luați-le dumneavoastră video! Duceți-vă, vedeți, nu există monument al eroilor. Nu scrie nicăieri despre eroi acolo. Vorbiți mai prostii!
Reporter: Păi de asta vă sun, să-mi spuneți ce este?
Col. (r) Şovar: Nu există monument al eroilor. Există o cruce, care nu e a eroilor. Au făcut dumnealor, cei care au scris primul articol, au făcut niște, cum să zic, niște nici nu știu cum să le numesc, niște articole în care au inserat imaginile din Cimitirul Eroilor cu… și au scris că de fapt e, în Cimitirul eroilor, ca să le iasă lor combinația cu eroi. Nu există așa ceva.
Este o cruce făcută pentru cadrele militare, ofițerii de informații, după 1990, așezat în Cimitirul militar, în parcela militară a Cimitirului „Sfântul Gheorghe”. Atât! Nu a pomenit nimeni cuvântul de eroi de minuni și de Securitate și de aşa ceva.
Cum arată, de fapt, Monumentul Securității, la un an de la inaugurare
„Crucea dedicată ofițerilor de informații de după 1990”
Col. (r) Dumitru Şovar încearcă să ne convingă că monumentul este dedicat doar celor care au activat în serviciul de informaţii după 1990. Or, logica arată că toţi cei care au ieşit la pensie în primii ani de după 1990, deşi fuseseră preluaţi de noua instituţie – SRI, sunt lucrători ai fostei Securităţi, organul opresiv al fostului regim.
Citește și: SRI se delimitează de monumentul „eroilor Securității” inaugurat la Pitești
„Domnul Oprea (Marius Oprea – n.red.) a vrut să interpreteze cum a vrut dumnealui, să iasă materialul cu eroii Securității. Pentru că citiți la material, să vedeți ce a mințit acolo. Cum a pus poze din Cimitirul Eroilor cu cruci din Cimitirul Eroilor, a scris că în Cimitirul Eroilor se face cruce a eroilor Securității. Numai bazaconii!
Eu mi-am văzut treaba mea și n-am mai continuat. Este o simplă cruce făcută în Cimitirul militar, unde avem dreptul ca militari. Crucea dedicată ofițerilor de informații de după 1990.
Dumnealor au zis că, vezi Doamne, și cineva din SRI a lucrat și înainte de ’90. Or fi lucrat, a fost legal. Pe toți care au lucrat după ’90 i-au verificat, cine i-a verificat, parchetul atunci să vadă dacă au probleme, i-au angajat în SRI, asta e!”, a mai spuscol. (r) Şovar.
„Deci nu era nicio cruce a erorilor Securității. Veniți dumneavostră după un an să faceți documentare? Mă rog, treaba dumneavoastră, faceți! Dar nu scrieți și dvs. aceleași prostii ca ceilalți!”, a mai susținut colonetul în rezervă.
Fostul ofiţer de Securitate a cerut să nu se mai scrie despre monumentul din Piteşti.
„Eu vă spun că n-are rost să mai faceți, după un an de zile, asemenea articol pentru că nu este, au mințit. Dacă vreți, aveți vreodată timp, să veniţi să vă arăt documentele, să vă arăt hârtiile, ce au scris sau citiți, căutați, au inserat în mod fals, cum să vă spun, ca să iasă un articol de așa, de presă, ştiți!?
Așa au inserat în mod fals. Eu puteam să dau în judecată, dar n-are sens dacă oamenii atâta știu, ca să facă asemenea subiecte de presă? Oamenilor le iese”, a adăugat el.
Șmecheria prin care ofițerii de Securitate ascund realitatea activității lor din comunism
Intenţionat, col. (r) Şovar aduce aminte doar de primele decenii ale comunismului, atunci când s-au petrecut cele mai mari atrocităţi devenite cunoscute în istorie drept „Fenomenul Piteşti”.
El încearcă să-i disculpe pe cei care activau în anii ’70 sau ’80, decenii în care Securitatea Statului se afla la apogeu cu o reţea impresionantă de ofiţeri activi, acoperiţi şi informatori.
„Dacă sunt ofiţeri de informații, nu e front nevăzut? Corect asta e! Cum poți să scrii la ofițeri de informații? Nu front nevăzut?
Deci sunt preoți acolo care au făcut slujba. Oamenii ăia nu făceau slujbă pentru Securitate, că nu erau nebuni. Dar nici eu nu eram nebun. Ce mă lega pe mine de fenomen, de pe perioada –’45, sau ’25 sau ’30. Ce mă lega să le fac eu la ăia cruce, când ăia au fost criminali, e ok, toată lumea știe?”, spune azi col. (r) Dumitru Şovar.
În urmă cu un an, la inaugurarea fastuoasă a monumentului, col. (r) Dumitru Şovar susţinea contrariul.
„Serviciile de informații au cerut multe jertfe generațiilor care au precedat și vor mai cere încă. Ele însă nu au putut oferi și nu vor oferi niciodată vreo favoare a recunoștinței celor sortiți să poarte povara acestor grele misiuni. E lung șirul celor care au sacrificat zeci de ani, de zile și de nopți și au depus un imens capital de străduință pentru a aduce cu un pas mai departe soarta acestor instituții”, afirma el.
Video de la inaugurarea de acum 1 an:
Monumentul Securității conține ilustrate cu anchetele angajaților poliției politice
Monumentul din Cimitirul Militar Piteşti a fost realizat de meşterul popular Ion Rodoş şi are forma unei cruci de lemn sculptate. Unele dintre detaliile amplasate de o parte şi alta a monumentului duc cu gândul direct către o anchetă a securităţii.
Astfel, în partea stângă este personificat un bărbat cu ochelari şi cravată, aşezat la o masă, care are şi o lampă electrică, în timp ce de partea cealaltă stă o persoană mult mai scundă. Bărbatul cu cravată şi ochelari are in mâna stângă un instrument de scris, iar cu dreapta îi indică celeilalte persoane spre o foaie de hârtie.
Pe partea dreaptă, este personificată o figură feminină în faţa unui calculator, notându-şi ceva.
Fondurile pentru monument, chetă de la foştii securişti
Surse din cadrul Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Serviciul Român de Informaţii (ACMRR-SRI) au declarat pentru PRESShub că inclusiv cei care au cotizat pentru ridicarea monumentului sunt foşti securişti, persoane încadrate în cadrul Securităţii Statului în decenii şapte şi opt ale secolului trecut.
„În 2022, a ieşit preşedinte, iar primul demers a fost această cruce. La această cruce, peste 95% dintre cei care au contribuit financiar sunt securişti. Nu poate să spună că nu e crucea securiştiriştilor.95% dintre cei care au contribuit au fost încadraţi în anii ’70-’80. Accidental, să fie unul, doi sau trei care au ieşit la pensie şi au cotizat, mai mult la insistenţa lui. Eu unul n-am cotizat. A fost undeva la 200 lei de persoane”, precizează sursele citate.
Germina Nagâţ (CNSAS): „Asistăm de ceva vreme la reabilitarea explicită a Securității”
Membră în Colegiul CNSAS, Germina Nagâț, spune că monumentul dedicat securiştilor de la Piteşti reprezintă „reabilitarea explicită a Securității și, împreună cu ea, a dictaturii comuniste”.
Ea adaugă că sunt persoane care profită că victimele Securităţii şi martorii direcţi s-au împuţinat şi se doreşte trecerea în uitare a abuzurilor de decenii.
„Pot să vă spun că, personal, nu mă surprinde nimic. Nici c-a fost ridicat într-un spațiu public, după trei decenii de la Revoluție, nici că, la un an de la primele proteste publice – și ele n-au fost puține! – e încă acolo.
Memorialul securiștilor de la Pitești e doar un episod dintr-o evoluție constantă și perfect coerentă în ticăloșia ei.
Asistăm de ceva vreme la reabilitarea explicită a Securității și, împreună cu ea, a dictaturii comuniste. Unii o fac din ignoranță fiindcă, la urma urmei, timpul a trecut, victimele și martorii direcți s-au împuținat, făptașii s-au convertit la democrație și mai ales la capitalismul cu capital de stat… Cum ar veni, să lăsăm trecutul, dacă în prezent ne merge bine. Unii au devenit parteneri de afaceri cu securiștii și s-au îmbogățit, prin urmare e preferabil să pupăm toți «piața Endependenți».
Anul trecut, când monumentul a fost dezvelit, cu toată pompa și cu tot alaiul reglementar de «slujitori ai Domnului», adunați la pomenirea unora care toată viața au combătut «misticismul» credincioșilor pe care i-au urmărit informativ, am auzit aceleași argumente pe care juriștii de la CNSAS cred că le știu pe de rost.
Sunt peste 15 ani de când se aud aceleași fraze în instanță, când se dezbat acțiunile inițiate de Consiliu împotriva lucrătorilor Securității.
În esență, toți securiștii spun același lucru: suntem niște adevărați profesioniști, ofițeri de «intelligence», n-am făcut decât să ne apărăm țara, nu dictatura lui Ceaușescu, oricine ar fi procedat la fel, folosind aceleași metode, indiferent de regimul politic etc.
Sigur că ei au dreptul și libertatea – pe care au interzis-o altora! – să susțină ce doresc în apărarea lor, la tribunal. Problema apare atunci când susținerile astea sunt răspândite în comunitate, sunt tolerate din ignoranță ori din neglijență, sau, mai rău, sunt asumate oficial de instituții ale statului român”, a declarat Germina Nagâț pentru PRESShub.
Reprezentantul CNSAS mai semnalează că foştii securişti vor să fie consideraţi ca pensionari SRI, încercând să inducă ideea de profesionalism şi că şi-au făcut datoria faţă de ţară. Când, în realitate, ei serveau un dictator şi un sistem de partid represiv cu propria populaţie.
„Am observat că inițiatorii monumentului se agață de pulpana SRI, încercând să-și legitimeze carierele de securiști punând semnul egal între ei și adevărații ofițeri de informații. Unii foști angajați ai DSS chiar se declară scandalizați dacă li se spune «securiști».
Păi, dacă a fost atât de onorabilă activitatea lor în Departamentul Securității Statului, de ce nu acceptă cu mândrie apelativul ăsta, de securist?
Dacă faptele lor au fost așa de onorabile, și nu o rușine pentru oricine a jurat să apere Constituția și legile țării, nu să apere un dictator analfabet și aproape nebun, cum de avem peste 1.500 de hotărâri definitive în justiție, în care se descriu abuzurile pe care le-au făcut, nu cu mulți ani în urmă?
E adevărat că avem și decizia ÎCCJ din 27 iulie, care ne-a comunicat oficial că n-a existat ”o stare de adversitate sau de conflict” între Securitate și cetățenii României.
Adică, ne-a comunicat oficial că în România lui Ceaușescu n-a fost dictatură, iar aparatul represiv pe care-l cunoaștem sub denumirea de Securitate a făcut doar prevenție. La fel de adevărat este și că apostolii relativismului s-au mobilizat să apere această enormitate, aruncată cu insolență în obrazul victimelor Securității.
Probabil că securiștii vor săpa decizia asta în piatră, pe un alt monument, pe care-l vor plasa în centrul orașului, nu la cimitir. Și aș paria că autoritățile locale nu vor fi deranjate, dimpotrivă, vor participa emoționate și solemne la eveniment.
Dacă ți-ai pierdut memoria sau ți-ai pierdut busola morală, nici nu mai contează la ce nivel ridici sofistica de doi bani și metafizica de gips-carton, ca să justifici mizeriile din jur. Unii sunt fericiți să se bălăcească în relativism ca hipopotamii în noroi, vorba lui David Lodge. Totul e să nu ajungem la momentul înfricoșător în care, sub ochii noștri, vor deveni majoritari și ne vor îneca pe toți în noroiul lor”, mai spune Germina Nagâţ.
Alte foto de la inaugurarea Monumentului Securității, aici.
Monumentul Securității și „Fenomenul Piteşti”
„Fenomenul Pitești” a reprezentat un experiment de reeducare ce consta în distrugerea psihică a individului. Această „operațiune” a început în 1949, la închisoarea de la Pitești. Securitatea a pus la cale un plan pentru lichidarea rezistenței morale a deținuților politici, după modelul lui Anton Makarenko. Experimentul a încetat în anul 1952.
Acest plan presupunea reeducarea tuturor opozanților politici în spiritul comunist, prin ștergerea vechii identități a fiecăruia și înlocuirea ei cu una nouă, tipic bolșevică. Deținutul nu trebuia să se „vindece” după eliberare, urmând a-și însuși un comportament comunist. Planul va fi posibil doar cu ajutorul torturii neîntrerupte și a sistemului torționar, când cel ce tortura stătea în aceeași celulă cu victima, până la îndeplinirea obiectivului propus. Suferința continuă făcea ca deținutul să își piardă personalitatea și demnitatea umană, ajungând la slăbiciune interioară, fapt ce favoriza implementarea în psihicul deținutului a unei conştiinţe sociale tipic comunistă.
Astfel, tortura deţinuţilor era un mijloc, și nu un scop. Prin denunțare, datorită torturii neîntrerupte, cei chinuiți ofereau și numele altor așa-ziși „colaboratori” ai fostelor partide, mai ales ai Gărzii de Fier. Astfel, cei denunțați erau arestați la rândul lor de către Securitate și trimiși la Pitești, pentru reeducare. O parte din deținuți, deveneau din victime „călăi” (torționari).
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
De-aia era nevoie de dreptul constitutional, inca din 1991, de a avea acces la si de a se folosi, pentru aparare, de arme letale (armele albe si cele de foc), pentru si recunoasterea dreptului de proprietate particulara a cetateanului (din Romania si Republica Moldova) asupra acelor arme, impotriva abuzurilor guvernului despotic care se manifesta tot mai deschis, in caz de ineficienta ori de sabotaj al instantelor de judecata la apararea demnitatii omenesti si a drepturilor si a libertatilor de baza ale omului !
Cel-de-Sus a dat libertatea si demnitatea, noua oamenilor, de a ne-o apara, mai ales in vremuri vitrege ca astea in care ne aflam ! Nu e suficient de a avea astfel de arme pentru a ne apara familia, patria si neamu’, si impotriva lighioanelor (daca esti la tara ori in salbaticie), dar si impotriva:
– banditilor simpli care vor sa te raneasca, sa te jefuiasca ori sa te violeze, fiind inarmati deja, si
– a acelora din institutiile mari care vor sa te umileasca si sa te trateze ca pe jucaria lor (pentru ca ei pot si ca legea rea si stramba le permite – si asa le e cugetu’). Daca nu vreti sa intelegeti, atunci bine ati venit in URSS 2.0 ! (vorba dizidentului ruso-britanic Vladimir K. Bukovsky) Va meritati soarta !
Inchei cu una din dictoanele lui Frederick Douglas (1818-1895), reformator social american, orator, scriitor și om de stat. El a zis: “Drepturile omului rezida in trei locuri: urna de vot, boxa juratilor (de la judecatorie) si magazia (armei de foc)”.
„…Inițiativa a generat o revoltă publică…”_____––_____ mult prea exagerata exprimarea(impresia), daca chiar ar fi fost o revolta, atunci s-ar di gasit cineva( cum scriam la acel timp) care sa puna foc sau sa dinamiteze respectiva porcarie, insa -tot cum ziceam atunci- pitestul a dovedit ca chiar este „orasul” unde poti sa te pitesti, adica o mahala plina de lasi, care -automat- pot transforma ” sindromul Stockolm”, in „sindromul pitesti”, care -oricum,- ramane un fenomen prinexistenta si durata acestui „monument”-, chiar si in intinsa Romanie, unde mai toate victimele s-au infratit cu opresorii, practic poporul roman risca sa ramana in istorie( dupa ce se va dizolva ca stat si natie) ca cel mai las popor, cunoscut in istoria omenirii…