Marcel Răduț Seliște este preot într-un mare spital COVID. Este vorba despre Spitalul Clinic Județean de Urgență din Craiova. Meseria lui este să meargă la căpătâiul bolnavului care nu mai are speranțe pentru viața aceasta și să-i dea putere pentru a se elibera de ce e pământesc, pentru a îmbrățișa veșnicia.
De aceea, se întâlnește des cu suferința, cu disperarea, cu neputința și, în cele din urmă, cu toată paleta de sentimente extreme de care ființa umană este capabilă. Dar, în această perioadă a pandemiei, el a descoperit în ființa umană și mai multă zbatere decât de obicei. Știind că au o boală încă neelucidată total de știință, bolnavii de COVID se luptă, în paralel, și cu boala, și cu frica. De altfel, însuși preotul mărturisește că el însuși se teme de infectare în fiecare zi.
Un preot de spital este cam ultima legătură a muribunzilor internați cu Biserica. Așa că meseria de a fi preot de spital nu are nimic în comun cu aceea de a fi preot de parohie. În spital ești ca pe front. Și nu numai în pandemie, ci cam tot timpul. Totuși, preotul Marcel Răduț Seliște nu crede în această utilizare lejeră a termenului de “eroi” ai acestor vremuri, considerând că un om care își face datoria e un om firesc.
„Prezența preotului, atât în spitale, cât și în unitățile militare, în zona penitenciarelor, reprezintă un câștig obținut în decembrie 1989. Este, de fapt o relansare a unei tradiții interbelice, în perioada interbelică noi am avut tradiția medicului militar, medicului de spital. Deci este o tradiție redobândită după 1989. Preotul de spital este o prelungire a bisericii acolo.
Însă, mai mult de atât nu se poate așeza într-o asemănare cu preotul de parohie. În spital nu ai o parohie în sensul obișnuit al cuvântului. În spital, preotul este de multe ori ultima întâlnire a omului cu Biserica, pentru că în spitale se fac vindecări, dar se și moare.
Am văzut că se vorbește mult în perioada asta gravă, tragică a pandemiei, despre eroi. Eu nu cred în tipologia asta, a eroului. Pentru că a-ți face datoria e o stare de normalitate, nu de eroism. Plus că nu suntem într-un război”, a declarat Marcel Răduț Seliște în interviu.
Despre frica de infectare, preotul vorbește cu sinceritate și admite că el însuși se teme în fiecare zi să nu se infecteze și să ducă virusul acasă, la cei dragi, sau la bolnavii pe care îi întâlnește la spital. De aceea, poartă mereu echipament de protecție și se ferește cât de mult poate.
„Cine spune că, fiind într-un spital, în general, și cu atât mai mult într-un spital COVID că nu se teme de riscul de a se infecta, nu neapărat de COVID. Oricum, și în cel mai curat spital din lume există riscul să iei o boală de acolo, ca medic, ca asistent, ca preot.
Prin urmare, cu atât mai mult acum, în perioada pandemiei, există teama firească de a te infecta cu acest virus foarte inteligent, în opinia mea. Care, iată, pedepsește civilizația umană pentru egoismul și indolența ei, un virus cu care trebuie să luptăm cu mijloacele științei pe care ni le-a îngăduit Dumnezeu.
Dar dincolo de asta, da, în fiecare zi în care merg în spital, îmi este teamă. Și să nu credeți că e o lipsă de credință. Nu cred că a te teme, dar nu vorbesc de frica aceea paralizantă, e greșit. Ea te îndeamnă să fii foarte atent când îți faci datoria și să nu duci această infecție celor de acasă și celor din jur. Deci teamă este. Și cred că cei mai mulți dintre cei care lucrează în spitalele noastre se tem. E firesc, e omenește. “, mărturisește preotul.
Acesta a mai spus că se întâlnește în spital cu drama bolnavilor de COVID, care, de fapt, sunt obligați să lupte nu doar cu boala, ci și cu frica de a avea o boală încă necunoscută în totalitate de știință.
„Bolnavul de COVID este ca oricare alt bolnav, e un om în suferință. Față de alte boli, este acest element de noutate, care sperie. Și e spaima asta, șocul că suferi de boală nouă, cu riscuri puțin cunoscute, ca iartă copiii, dar omoară oameni care uneori nu au nicio suferință.
Oamenii cu COVID sunt presați în plus, faptul că suferă de ceva nou apărut și necunoscut pe deplin de medicină. Și atunci au și o zbatere în plus, față de alți bolnavi. Cam asta e starea sufletească a unui bolnav de COVID. Eu am avut în familie cazuri de îmbolnăvire, au trecut de ea și cam toți pe care eu i-am cunoscut și în spital, și în cercul meu apropiat, au trecut cu bine de încercarea asta. „
Dar, pe lângă toate acestea, preotul Marian Răduț Seliște îi sfătuiește pe oameni să nu-i ispitească pe Dumnezeu și să se protejeze, pentru că Dumnezeu ne-a dat libertatea, dar și responsabilitatea alegerilor corecte.
Și, chiar dacă el crede că în pandemie au fost încălcate drepturi religioase, continuă să sfătuiască oamenii să nu cadă în niciuna dintre extreme: nici în cea de slăvire a măștii, nici în cea anti-botniță. De fapt, el a mai remarcat și faptul că pandemia a fost exploatată politic, chiar de către oameni care n-au pus prea des piciorul în biserici.
„Democrația impune dialogul și compromisul, nu e o lume perfectă. Democrația îți cere, când iei o măsură să salvezi trupul să te întrebi și cum salvezi sufletul. Libertatea lui de gândire, religioasă, trebuie să le combini. Și asta se face prin dialog, iar dialogul nu a fost grozav. Nici nu poți să interacționezi cu această pandemie, prin ispitirea lui Dumnezeu.
Pe principiul: «Pe mine mă apără Dumnezeu, nu mă infectez!» Păi nu e chiar așa. Hai s-o luăm altfel: Am în față o mâncare infectată cu nu știu ce mizerie și dacă o mânănc, mă îmbolnăvesc. Ce-o să fac? Bravadă? Că mă apără Dumnezeu? Nu, Dumnezeu te-a învățat să nu mănânci prostii, că o să cazi bolnav. Dumnezeu îți oferă libertatea și te învață ce să faci cu ea, dar nu poți să-l ispitești.
Și asta fac cei care au negat totalmente pandemia și măsurile luate. Nimeni nu neagă importanța măsurilor sanitare într-o pandemie, dar într-o democrație tu trebuie să negociezi, să explici, să discuți, să se ajungă la un punct care mulțumește ambele părți. Și în România asta nu s-a întâmplat. Așa că, da, eu cred că s-au încălcat drepturi religioase. Și nu e doar părerea mea.
Nu aș merge nici pe exagerare. Noi, clericii, ar trebui să avem acum o asumare de bun simț și să ne întrebăm cam câți dintre oamenii ăștia călcau în biserici înainte. Pentru că am observat mai ales în mediul politic, unde unii au reușit să facă un capital politic din scandalul pandemiei și din această realitate, că s-au încălcat niște drepturi religioase.
Și, paradoxal, am descoperit oameni care foarte rar au călcat în biserică, care au devenit mari apărători ai Ortodoxiei. Dar nu pentru că le-ar fi păsat de acele libertăți, ci pentru că aveau nevoie de capital politic.”, a mai precizat preotul în cadrul interviului.
Acest articol a fost publicat pe PressHUB în cadrul proiectului
“COVID-19 FactsNotFake -The Emergency Newsroom. Infodemic Lie Detector”, un proiect Freedom House Romania, în parteneriat cu Trinitas TV, Radio Trinitas, Ziarul Lumina și Agenția de Știri Basilica, finanțat de Ambasada Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord în România.
Informațiile prezentate nu reprezintă poziția oficială a Ambasadei Marii Britanii. Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței informațiilor prezentate revine autorului.
Citește și: Urmăriți PressHUB și pe Google News!
