Marcel Ciolacu, în decembrie anul trecut, dădea asigurări în stil de congres ceaușist că va transforma PNRR-ul într-un program de reforme.
„Vom transmite vineri, 15 decembrie, cererea de plată numărul 3 din Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă, ceea ce înseamnă o finanţare de peste 3,1 miliarde de euro pentru România, care include prefinanţarea de 13% deja încasată. Prin îndeplinirea ţintelor şi jaloanelor asumate, dar şi prin consultări cu reprezentanţii Comisiei Europene, reuşim să transformăm PNRR într-un instrument de reforme şi de investiţii de care românii au nevoie. (…)
Vă mulţumesc şi vă asigur de întreaga mea susţinere pentru buna gestionare şi implementare a Planului, astfel încât banii alocaţi ţării noastre prin PNRR să fie atraşi în totalitate şi investiţi corect şi eficient”.
Probabil la vremea aceea nu începuse meditațiile și doar citea ce scriau consilierii, revenind la fiecare două cuvinte cu ochii în foaie să nu piardă rândul; altfel ar fi știut că PNRR-ul tocmai asta era, program de reforme.
Nu trebuia să transforme nimic, însă Ciolacu a insistat cu hărnicia și a transformat PNRR-ul în ceva pesedist – „vorbe, nu fapte”.
Confirmarea oficială a venit ieri de la Comisia Europeană care a anunțat că suspendă (deocamdată) 1,1 miliarde de euro din cele 2,7 miliarde pe care trebuia să le primim pe Cererea 3.
Asta din cauza mai multor reforme aruncate la coș de Ciolacu și gașca cu care guvernează. Trebuie lămurit și asta cu cine e de vină, pentru că l-am văzut foarte activ pe Ciucă, de fapt pe contul de Facebook al lui Ciucă aruncând cu vinovăție în Ciolacu. Vinovați sunt în egală măsură, și roșii și galbenii, și Ciolacu și Ciucă. Totul sub patronajul dezinteresului unui președinte interesat doar de propria bunăstare.
Să-i aliniem deci, pentru a fi apreciații cum se cuvine de popor, că tot vin alegerile, să știe lumea ce minuni votează:
● pentru ratarea reformei la companiile de stat – numiri politice, netransparente, afectate de conflicte de interese
Responsabilul politic principal este Marian Neacșu; atât din postura de fost secretar general al Guvernului, dar și din postura de viceprim-ministru, coordonatorul actualului secretar general, Mircea Abrudean, care e al PNL-ului, de fapt al lui Boc. Abrudean este în acte responsabilul cu procedurile, legislația și tot tacâmul pe guvernanța companiilor de stat.
Sub atenta supraveghere a lui Neacșu s-au făcut numirile cu probleme de la AMEPIP, agenția care trebuia să aibă grijă de numirile la companiile de stat.
Acum, pe bune, cine e vinovat că a crezut că unul care a considerat normal s-o angajeze pe fiică-sa la cabinetul lui de parlamentar o să fie în stare să gestioneze un proces de selecție bazat pe competență, integritate și transparență?
De numiri la fel ca astea ale lui Neacșu și Abrudean e de vină și un alt pesedist, Sorin Grindeanu, pentru companiile din subordinea Ministerului Transporturilor.
La fel și aici, cum să te încrezi în corectitudinea lui “So ce?”, premierul lui Dragnea, autorul Ordonanței 13.
În poză evident că mai apare și un alt penelist (era să zic liberal), de la partidul care stă la guvernare ca să nu-i lase pe pesediști să fure, cum a zis Ciucă. Doar că, emotiv cum îl știm, a uitat să zică tot: să nu-i lase pe pesediști să fure singuri. E vorba de Tianu Burduja, care nu s-a lăsat mai prejos cu numirile la companiile din subordinea Ministerului Energiei. Apropo cu aruncat vina unii pe alții, Ciolacu a încercat zilele trecute să dea totul în fundul lui Burduja – “un incompetent de la Energie”.
Imaginați-vă ce e în țară, că nu doar Ciolacu dă acum asigurări că în 6 luni rezolvă. Adică îl mai crede cineva, indiferent de cât o să-și încrunte fruntea a om serios, cât timp problemele nu-s de-acum; ele au apărut prima dată cu mult înainte de depunerea Cererii 3. Un an întreg n-a mișcat nimic, crezând că-i face pă ăia de la Briusel pă șmecherie dă Buzău.
Mai zic că Grindeanu a transmis că el nu reface nicio numire?
Ei bine, din toată suma de 1,1 miliarde de euro tăiate de Comisie, problemele astea cu numirile la companiile de stat fac 500 de milioane de euro; jumătate de miliard. De la care cel mai probabil ne luăm adio.
● pentru ratarea finanțării la Metroul din Cluj
Responsabilitatea o poartă lumina administrației peneliste, Boc, primarul Clujului. Și nu pentru că n-a reușit la timp să finalizeze o investiție din cauză că ustensila aia minune de sapă galerii, era ocupată prin alte subterane ale lumii.
Un pic de context: pentru achizițiile din proiectele pe fonduri europene derulate în mandatul lui de prim-ministru, România a primit cele mai mari corecții financiare din cauza neregulilor în derularea procedurilor de achiziții publice la care au închis atunci ochii două instituții care trebuia să le verifice (suma totală a fost peste 1 miliard de euro, plus plățile pe toate programele europene aferente perioadei 2007-2013, suspendate 2 ani). Închidem paranteza contextuală.
Emil Boc a mânărit de fapt licitația la contractul de lucrări.
Comisia Europeană a constatat o problemă mare la derularea acestei proceduri. Mai exact, actualizarea licitației pentru contractul de lucrări nu a fost făcută transparent. Inițial, contractul de lucrări era de 1,8 miliarde de euro, aceasta fiind suma din licitație. Ulterior, s-au refăcut indicatorii tehnici, iar valoarea contractului a fost actualizată, în timpul derulării procedurii, la 2,3 miliarde de euro. Adică valoarea contractului a majorată cu fix 36% (s.n. o suplimentare de buget de „doar” 2.399.071.761,00 lei fără TVA) valoarea estimată a contractului, cu doar 12 zile înainte de termenul limită de depunere a ofertelor, fără ca acest lucru să fie adus la cunoștința tuturor potențialilor ofertanți, care nu erau interesați să oferteze pe valoarea inițială.
Or, în PNRR e trecută o condiție extrem de importantă – licitația la lucrările de la metrou să respecte prevederile naționale și europene în domeniul achizițiilor publice.
Licitația a încălcat legea. Atât de grav încât Comisia să nu mai dea niciun euro din cele 300 de milioane prevăzute pentru această investiție.
Iar Boc încearcă să se acopere minimalizând problema, care cică e de la o eroare tehnică. Iar explicația lui una de gâgă: a pierdut butonul din SEAP care trimite informațiile în JOUE – jurnalul oficial al UE (unde se publică achizițiile).
V-am băgat în ceață? Sună profi când vorbești în acronime, deci aș putea să mă opresc aici că sigur m-ați crede pe cuvânt, mai ales că știți că vreo 13 ani asta am făcut: am verificat achiziții de nereguli și fraude. Deci apropo și de contextul de mai sus, în 2011 am fost în delegația Ro de 4-5 oameni care a negociat la Comisie măsurile pentru ridicarea suspendării programelor. Multe dintre probleme în procedurile de achizițiile publice erau despre genul acesta de neregulă, care se referă la lipsa de transparență care limitează accesul unor ofertanți la ofertare, pentru că nu cunosc toate informațiile sau află de ele prea târziu sau nu află despre modificări. Se publicau anumite condiții, iar ulterior se modificau fără a le mai anunța tuturor celor interesați; sau se atribuiau contractele la valori mici, pentru ca ulterior să fie majorate prin acte adiționale.
Dar să vă zic ce-i cu butonul. Procedurile de achiziție se publică în SEAP – Sistemul Electronic de Achiziții Publice. Când ai o licitație care trece de un anumit prag valoric care diferă funcție de tipul achiziției – lucrări, furnizare, servicii – se prezumă că interesul depășește granițele țării și anunțul se publică și în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene – JOUE, să-l vadă toate firmele din Europa și nu numai.
Anumite modificări pe care le faci în timpul procedurii, de exemplu cele prin care se modifică valoarea estimată a contractului, trebuie să fie publicate și în JOUE nu doar în SEAP. Teoretic nu ar trebui să se poată produce vreo eroare de care să fie vinovat sistemul, pentru că genul acesta de modificare are un anumit format care trebuie respectat – se numește anunț de tip erată. Pe vremea când Boc era premier, pentru anunțurile astea de tip erată, după publicarea în SEAP, mai trebuia să apeși un buton care să-l trimită și în JOUE. Doar că de mai bine de 10 ani, nu mai trebuie să apeși niciun buton pentru a trimite la JOUE un anunț de tip erată, ci se duce automat acolo.
Și atunci ce s-a întâmplat? A fost vorba de o eroare a softului?
Nici vorbă. Deși Boc cam asta vrea să dea de înțeles.
Și de ce nu s-a trimis automat?
Pentru că asta se întâmplă doar dacă încarci informația acolo unde trebuie.
Adică Boc a încărcat În SEAP informația cu privire la modificarea valorii estimate a contractului, una substanțială – cu 36% mai mare decât valoarea inițială – însă ca o simplă clarificare, nu ca un anunț de tip erată, astfel că nu avea cum să fie trimisă și în JOUE. În felul acesta, s-a asigurat că modificarea asta ajunge la cât mai puțină lume, iar șansele ca doar anume ofertant să liciteze au fost securizate într-o mare măsură.
Faptul că nu a fost o eroare este dat de măsura luată de Comisia Europeană, care a echivalat șmecheria lui Boc cu o fraudă. Potrivit regulilor de implementare ale proiectelor finanțate din fonduri europene, doar în astfel de cazuri în care se suspectează că este vorba despre fapte cu intenție (adică fraude, corupție, conflicte de interese sau dublă finanțare) și nu despre simple nereguli, Comisia Europeană ia toți banii.
Potrivit Regulamentului 241/2021 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 februarie 2021 de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență, dacă Comisia Europeană nu ar fi considerat că este vorba despre o intenție, atunci ar fi cerut autorităților naționale să aplice regulile stabilite potrivit Sistemului de Management și Control al PNRR, pus în aplicare la nivel național prin OUG 124/2021 și prin OUG 77/2022, respectiv sancțiunea prevăzută în cazul unei nereguli simple, această “eroare” ar fi fost sancționată contravențional cu o amendă între minimum 5000 de lei și maxim 30.000 lei.
Așadar, avem cea mai scumpă lopată de pământ – 300 de milioane de euro. Atât a rămas din metroul Clujului finanțat din PNRR – poza aia jenantă cu tot alaiul de miniștri înghesuindu-se să fie prinși în cadru cu grămada de pământ adusă cu basculanta. Acum banii vor veni de la bugetul de stat (dacă vor mai veni), iar Boc își va vedea liniștit de viață în continuare.
Într-o țară normală procurorii s-ar fi autosesizat imediat să verifice cum a fost posibilă pierderea a 300 de milioane de euro. DNA-ul lui Voineag se ocupă însă de șpăguțe în ouă și găini.
Citește și: Acuzații de spionaj și poliție politică față de angajații IPJ Neamț
● pentru ratarea reformei legată de scăderea pragului de impozitare pentru microîntreprinderi
Aici vorbim despre o sancțiune cu manta. Nu pragul pentru microîntreprinderi în sine e problema – NU ESTE NICIUN PRAG ÎN PNRR – ci politica iresponsabilă a guvernului care a dus la un deficit bugetar enorm care nu se duce în investiții, ci în cheltuielile pe salarii, pensii speciale și sinecuri. Într-o logică matematică simplă, dacă nu scazi cheltuielile atunci trebuie să crească veniturile.
Practic Comisia Europeană sancționează inclusiv lipsa de cuvânt a lui Ciolacu care în septembrie anul trecut promitea la Bruxelles tăierea drastică a cheltuielilor bugetare care să conducă la reducerea deficitului bugetar. Ce s-a întâmplat în realitate, am văzut cu toții – cheltuielile nu doar că nu s-au redus, ba chiar au crescut, iar deficitul bugetar anul trecut a fost măsluit, iar anul acesta cel mai probabil va ajunge la 8%.
Responsabilitatea pentru cele 300 de milioane de euro aferente acestei reforme nedusă la capăt chiar dacă pragul pentru microintreprinderi a fost scăzut este una colectivă a coaliției PSD și PNL.
Coaliția nu este ceva impersonal – așa că pe persoană fizică îi avem pe Ciolacu și Ciucă ca președinți ai celor două partide ale coaliției împreună cu membrii în forurile de conducere ale pesede și penele, care au decis împreună cu privire la măsurile dezastruoase de până acum.
Tot pe persoană fizică îl avem la responsabili pe penelistul Boloș pe care închinatul la moaște, sărind coada, nu-l scapă de vină.
Și să nu-l uităm pe Iohannis, cel care a nășit această coaliție care nu vrea să reformeze România, nu că este doar incapabilă și incompetentă.
În ton de Radio Erevan, cu miliardele de euro din PNRR treaba stă cam așa: trebuia să vorbim acum de 11 miliarde de euro în plus din PNRR la sfârșitul acestui an. În schimb discuțiile se poartă pe 1,1 miliarde de euro. Care nici ăștia nu s-au dat, ci s-au luat.
Ce urmează?
Teoretic, după comunicarea evaluării Cererii 3, aveam cale liberă pentru depunerea Cererii 4.
Practic, cu Cererea 4 nici măcar nu va putea fi făcută șmecheria de la Cererile 2 și 3, care au fost depuse deși erau o grămadă de probleme nerezolvate. Cererea 4 nu va putea fi nici măcar depusă pentru că cel puțin un jalon lipsește cu totul – este vorba despre legea salarizării unitare, pentru care doamna de la Muncă, care e de la pesede, n-a venit încă cu niciun draft măcar, deși anunța că proiectul de lege o să fie gata anul trecut în august.
Nici recalcularea pensiilor nu e finalizată astfel încât jalonul ăsta care e tot pe Cererea 4 să fie declarat îndeplinit. Știm cu toții ce brambureală a ieșit cu softul minune de la pensii.
Continuarea, în Comunitatealiberala.ro
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
