Numai cinci state au mai rămas în UE, din totalul celor 27, care nu oferă niciun fel de drept minoritarilor sexuali, iar România se numără printre acestea.
Ținând cont de faptul că anul viitor vor exista patru runde de alegeri în România, l-am invitat la un dialog pe directorul executiv al asociației MozaiQ, Vlad Viski, pentru a discuta despre receptivitatea partidelor mari din România pentru tematica LGBTQIA+.
Statul român este obligată, potrivit unei decizii a Curții Europene a Drepturilor Omului, să adopte o legislație pentru recunoașterea cuplurilor de același sex , după ce Colegiul de judecători ai Marii Camere a CEDO a respins contestația făcută de Guvernul de la București asupra deciziei istorice pronunțate în luna mai 2023 pe această temă.
PRESShub: Plecând de la scandalul Elena Lasconi, aș dori să ne explici scena politică din perspectiva drepturilor pentru minoritarii sexuali. Care partide – mă refer la partidele mari, intrate în Parlament- susțin tema drepturilor pentru comunitatea LGBTQIA+?
Vlad Viski: Tema comunității LGBT s-a regăsit în perioada referendumului pentru familie pe agenda marilor partide politice. Una dintre explicațiile eșecului acestui referendum a fost politizarea intensă a temei, mai ales de către tabăra Dragnea.
Toată tabăra boicot s-a putut plasa astfel într-o poziție în care – okay, nu iubește comunitatea LGBT, dar a mers pe un gest de frondă împotriva lui Dragnea. După referendum, tema LGBT a fost mai scăzută ca intensitate la nivelul partidelor politice.
Majoritatea partidelor mari trăiesc sub această impresie că asistăm la o bătălie între suveranism și globalism.
Mai exact, există națiunile state care încearcă să își apere interesele proprii (sub această umbrelă intră ideile de tradiție, de ortodoxism, de familie tradițională), iar de pe altă parte, globaliștii care vin cu Bruxelles-ul, cu homosexualii, cu încălzirea globală, cu tot ceea ce poate să însemne un atac la fibra națiunii.
Cumva din această poziție, politicianul român se plasează într-o tabără suveranistă în care încearcă să atragă voturi dintr-o plajă conservatoare de votanți, dar în același timp, încearcă să țină un echilibru și să nu meargă spre extremă ca Polonia și Ungaria.
România se mulează pe ceea ce vrea Bruxelles-ul, are niște interese economice cu privire la atragerea de fonduri europene, nu vrea să își strice relațiile cu liderii de la Bruxelles și atunci încearcă să jongleze între aceste tabere, cu anumite tușe groase, cum ar fi Beni Ardelean, Robert Sighiartău, Daniel Gheorghe care sunt suspecții de serviciu atunci când vine vorba despre drepturile LGBT.
Citește și: Ce șanse are Republica Moldova să devină membră a UE până în 2030
Globalismul se regăsește mai degrabă în paradigma rusească a relațiilor internaționale. El are o conotație negativă dată chiar de suveraniști. Opoziția reală la suveraniști sunt liberalii internaționaliști.
Însă la noi, în interiorul partidelor, nu prea există liberali adevărați, ci conservatori. Există în România și un alt tip de electorat față de cel conservator astfel încât politicienii progresiști să prindă curaj?
Avem USR-ul care pentru o perioadă de timp a încercat să joace la două capete, să combine liberalismul cu libertarianismul ca sistem economic, avem REPER-ul care din păcate nu pare să aibă tracțiune electorală.
Din barometrul pe care MozaiQ l-a scos acum o lună, 31% dintre cetățeni sunt de acord cu legalizarea parteneriatului civil, iar cifra crește la 59% sprijin în București și 52% în marile orașe.
Mai mult, avem și alte cifre interesante: 36% dintre români ar vota un politician pro-LGBT, numărul fiind mai mare în rândul bucureștenilor (60%) și locuitorilor din marile orașe (53%). Iar acești oameni nu sunt reprezentați în acest moment. Nici de PSD.
În mod normal doctrina social-democrată este o doctrină a inclusivității, atentă față de „năpăstuiții soartei”, de la oamenii săraci, până la LGBT sau femei. La noi în est, vezi România, Slovacia, social-democrații sunt mult mai conservatori.
În interiorul PSD ai identificat politicieni care să susțină cauza LGBT? Întrebarea este validă pentru PNL sau USR.
Din păcate, actuala legislatură este mult mai proastă față de cea trecută (2016-2020). Atunci îl aveai la PSD pe Petre Florin Manole ca deputat, la PNL o aveai Adriana Săftoiu, pe Ovidiu Raețschi, la USR îl aveai pe Vlad Alexandrescu și Florina Presadă.
Toți acești oameni care erau o aripă progresistă în Parlament au fost dați la o parte la alegeri.
Lucrurile s-au înrăutățit după 2020. Ce vedem este că sunt foarte puțini oameni vizibili care să susțină drepturile comunității LGBT. Poate o Maia Teodoroiu la PSD, Alina Gorghiu care avea o atitudine mai deschisă dar care în poziția de ministru al justiției îi este mai greu să ia poziții în favoarea noastră.
Au mai rămas câțiva progresiști în parlament, câțiva la USR și câțiva la REPER, dar sunt o specie pe cale de dispariție.
Văd că USR încearcă să vireze spre o zonă mai tradiționalistă și conservatoare, mai ales având și discuțiile despre un pol al dreptei cu Forța Dreptei și PMP, dar mă surprinde această strategie, căci în definitiv USR a avut maximum de procent electoral din istoria sa pe o platformă progresistă și pro-LGBT, la europarlamentarele din 2019 au luat 22%.
Este posibil ca anul viitor, când vor fi patru runde de alegeri, această temă să fie ratată? În București, unde există un electorat progresist, crezi că vom avea și un candidat care să își asume public tema drepturilor LGBT?
În ceea ce privește Bucureștiul, cred că Nicușor Dan va încerca să stea departe de această temă, cunoscând și istoricul lui. Gabriela Firea este asociată mai degrabă cu numărul de icoane din birou, atunci când a fost primar general, nu cred că va susține această temă.
Robert Negoiță a avut declarații homofobe în trecut. Burduja nu știm exact cum se va poziționa. Pe noi ne interesează și alte teme conexe: de pildă, siguranța pe stradă a persoanelor LGBT.
Pe noi ne interesează ca și la nivel local, și la nivel național să se discute tematica LGBT, pentru că România rămâne ultima țară UE care nu acordă niciun fel de drepturi minorităților sexuale și există niște obligații ale statului față de toți cetățenii.
Persoanele LGBT sunt o realitate în România, nu plecăm nicăieri, aici rămânem, vrem să ne trăim viețile în liniște, să avem un loc de muncă, un acoperiș deasupra capului, să mergem în siguranță pe stradă, să împărțim cu partenerii grijile vieții, să trăim în pace și respect reciproc în comunitățile noastre. Nu vrem nimic excepțional.
Câte state mai sunt în UE care nu acordă niciun fel de drepturi minoritarilor sexuali?
Acum o săptămână Letonia a legalizat parteneriatele civile. Au mai rămas cinci state care nu au niciun fel de legislație: România, Polonia, Lituania, Bulgaria și Slovacia.
În definitiv, noi nu cerem decât niște lucruri absolut normale, niște drepturi pentru cuplurile gay: drept la moștenire, de a lua un credit comun, pensie de urmaș, stabilirea regimului bunurilor comune în caz de separație, dreptul de a fi pe asigurarea medicală a partenerului și dreptul de a ne vizita partenerii în spital.
Au fost cazuri de cupluri gay care după decesul partenerului familia a interzis participarea celuilalt partener la înmormântare, poate fi sfâșietor ca după o viață comună de ani și ani să nu mai ai dreptul nici să mergi la înmormântare, să fii dat afară din propria casă. Trebuie reglementate aceste situații.
Citește și: Cei mai săraci români se află în fiefurile PSD
Poți face o prognoză pentru viitor, chiar nu vom avea niciun partid care să își asume această temă?
Noi avem o condamnare a României la CEDO. Curtea spune clar României că trebuie să recunoască cuplurile gay prin legalizarea parteneriatelor civile.
Este o decizie care are efecte și urmează monitorizarea României de către Consiliul Europei. În același timp, avem o treime din hotărârile CEDO neimplementate în România. Există un istoric în România de a nu respecta deciziile CEDO.
Ceea ce spun totuși partidele mainstream este că, dacă, după alegerile din 2024, vom avea o coaliție PSD-PNL, vor trece în anul 2025 o forma de parteneriat civil ca să rezolve problema CEDO. Și să spună, din punct de vedere politic, că ei poate nu au dorit, dar CEDO i-a obligat.
Aceasta ar fi poate singura oportunitate politică pentru rezolvarea acestei probleme. Dar în același timp, știm câtă încredere putem avea în politicienii noștri. Treaba noastră e ținem focul aprins, să arătăm societății că noi existăm și avem nevoie de rezolvarea acestor probleme pentru că noi vrem să contribuim la bunăstarea generală a societății.
Suntem români, avem familii aici, nu venim din exterior să distrugem familia tradițională. Vrem și noi drepturi ca să contribuim per total la bunăstarea generală în România.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
