Antitotalitarismul era mai degrabă un slogan oportunist decât o convingere reală între sprijinitorii FSN. Ceea ce la Budapesta, în perioada Revoluției Maghiare din octombrie-noiembrie 1956, se petrecuse în decursul a zece zile, anume destrămarea monopolului puterii în mâinile unui singur partid, avea să dureze în România mai bine de cinci ani.
Lovitura de stat din 1989 (pomenită și de Nicolae Ceaușescu în timpul simulacrului de proces încheiat cu execuția fostului dictator și a soției sale în ziua de 25 decembrie) nu a fost una de tip clasic. O lovitură de stat ar fi însemnat o acțiune de genul celei organizate în noiembrie 1989 în Bulgaria, unde Todor Jivkov a fost debarcat și înlocuit în fruntea partidului cu Petar Mladenov.
În PCR nu a existat o asemenea aripă de tip reformator și scenariul bulgar era imposibil de realizat. Pentru camarila lui Ceaușescu, speranța consta în venirea la putere a „delfinului” Nicu.
