Gunoiul de sub covor. Drepturile omului nu sunt categorii abstracte. Ele definesc existenţa noastră cât se poate de concretă.
Am condus Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. Sunt în Raportul Final analize concludente, elocvente, temeinic documentate, ale încălcării drepturilor unor întregi categorii sociale şi etnice.
Norma eticii și echitatea socialistă
Statutul de cetăţean era de fapt inexistent în acel sistem. Regimul era unul ilegitim şi criminal tocmai că pentru că batjocorea libertatea, demnitatea, dreptul de a fi tratat ca persoană morală şi ca persoană juridică.
Era o cleptocraţie, o autocraţie şi, trebuie spus, o falocraţie. Abjecţie politică şi turpitudine morală. Toate sub egida „normelor eticii şi echităţii socialiste”.
Femeia, tratată ca instrument de reproducție
Femeile erau tratate ca instrumente de reproducţie şi, cum s-a întâmplat nu de puţine ori, de satisfacere a poftelor diverşilor mici, mijlocii sau mari potentaţi.
Din PCR, din Securitate, din UTC, din UASCR. Cinismul se combină cu promiscuitatea. Corpul uman era transformat într-o marfă.
Viaţa cotidiană în „socialismul de stat” era vulgară, umilitoare, deprimantă. Pentru femei, mai cu seamă. Homosexualitatea era criminalizata. Îndărătul puritanismului şi pruderiei oficiale, grămezi de murdărie toxică.
Continuarea în Puterea a Cincea
Urmăriți PressHUB și pe Google News!