Astăzi, Ioan Petru Culianu ar fi împlinit 75 de ani. Trăim vremuri tulburi. Revin profetismele milenariste. Ne ocupăm de mituri politice şi e bine că o facem. Avem nevoie de repere conceptuale şi de referinţe analitice adecvate.
Strălucit profesor de istoria religiilor, Ioan Petru Culianu a fost un consecvent adversar al superstiţiilor tribaliste şi al furiilor naţionaliste. Născut la Iaşi, pe 5 ianuarie 1950, într-o distinsă familie intelectuală, cel numit de prieteni “Nene” a fost ucis în clădirea Şcolii de Studii Religioase (Divinity School) din campusul Universităţii din Chicago, pe 21 mai 1991.
Citește și: Gazele din declarația lui Călin Georgescu și statul inept
Scriu aceste rânduri şi realizez că temerile cărturarului asasinat cvasi-ritualic, cu peste trei decenii în urmă, sunt de o dureroasă şi primejdioasă actualitate. A fost o crimă politică. O spun ca unul care se ocupa de subiect din chiar momentul aflării cumplitei veşti.
Un act de asasinare a memoriei
Atunci când formaţiunea legionaroidă AUR declara public că Holocaustul din România este “o temă minoră”, se comitea un act de asasinare a memoriei. Atunci când un candidat “independent” cu nostalgii seculegionare ajunge pe primul loc în primul tur (între timp anulat) al alegerilor prezidenţiale, avertismentele lui Culianu sună teribil de realist. Un realism al premoniţiilor.
Citește și: Poate câștiga Antonescu împotriva lui Georgescu?
Ultimul articol politic al lui Culianu şi, probabil ultimul său articol în româneşte, se intitula Ku-Klux-Klan ortodox şi detecta revenirea demonilor, nevrozelor şi obsesiilor fundamentalismului ortodoxist. Culianu a dorit o Românie scăpată, în fine, de profetisme naţionaliste şi de mitologii autocompătimitoare şi autoglorificatoare. O Românie transparentă, scăpată de neguroasele utopii primordialiste şi izolaţioniste.
Continuarea în Puterea a Cincea
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(sursa foto: putereaacincea.ro)
