În singura intervenție publică din ultimele zile, președintele a vorbit despre lupta din PNL: „Așa cum este acum e foarte bine: premierul nu se stabilește prin vot de partid, ci prin vot în Parlament”, a spus șeful statului. Era o replică dată lui Ludovic Orban, care explicase că, dacă Florin Cîțu pierde cursa pentru președinția PNL, e musai să piardă și poziția de premier. Intervenția lui Iohannis ridică trei probleme.
Prima privește oportunitatea declarației asumate de către șeful statului. Nu cred că mai erau prea mulți cei care să nu fi aflat că Iohannis l-a împins pe Cîțu să candideze contra lui Ludovic Orban. Și e puțin probabil ca printre ei să fi fost peneliști. Suntem, de aceea, îndreptățiți să credem că declarația a fost făcută pentru un public diferit de cel al votanților PNL. Probabil că ea avea rostul de a preciza că Palatul Cotroceni nu are în plan să găzduiască prea curând o ceremonie de învestire a unui nou executiv. Impresia mea este că președintele a avut în minte nevoia de a transmite un semnal de stabilitate.
Într-adevăr, în aceeași zi, el i-a întâlnit pe ambasadorii UE acreditați la București și nu-i exclus ca pe agenda acestora prima întrebare să fi fost: cât de stabil este guvernul actual?
A doua problemă privește partizanatul lui Klaus Iohannis. De aproape șapte ani, președintele se străduiește să se diferențieze de predecesorul său. Auto-portretizat ca „jucător”, Traian Băsescu a fost un președinte care nu s-a sfiit să intervină fățiș în toate chestiunile publice, inclusiv în cele privitoare la partidul care-i susținuse candidatura. Actualul ocupant al fotoliului de la Cotroceni nu s-a dezis vreodată de formațiunea sa, care a absorbit de altfel și o fracțiune majoritară din fostul partid „băsist”.
Până acum, el a evitat însă o apropiere explicită de problemele interne ale PNL. De când acest partid e parte a guvernului, Iohannis pare să se fi contaminat de virusul unui partizanat foarte angajat, cu riscul de a se vedea acuzat că nu e deloc neutru. Și nu doar de către pesediști, cum se întâmpla deja, ci chiar de către o parte a peneliștilor.
A treia problemă e cea mai delicată: deși pare a fi o asigurare de stabilitate, declarația președintelui dinamitează scena politică. Ea traduce disputa din PNL în termenii unui conflict între puterile statului. Desigur, în ipoteza în care preferatul lui Iohannis câștigă șefia PNL, el își păstrează poziția de premier și singurul lucru ce rămâne de tranșat e menținerea sau nu în funcția de la Cameră a adversarului său.
Dacă, însă, cei mai mulți peneliști votează împotriva șefului statului, Orban va fi confirmat la cârma partidului și va forța căderea guvernului. Conflictul va putea fi tranșat fie prin reamenajarea majorității, inclusiv prin nașterea unor noi fracțiuni parlamentare, fie printr-o renegociere a aplicării algoritmului coaliției, fie prin suspendarea președintelui. PNL a recurs deja în trecut la toate aceste mijloace…
Articolul a fost publicat mai întâi pe blogurile Adevărul
